de Oana Grecea
Antoine Gonnot este consultant în comunicare în Lyon, predă social media tinerilor de 20 de ani și are un blog culinar. Ceea ce-i place cel mai mult este să organizeze evenimente culinare, să călătorească să cunoască oameni, locuri și obiceiuri. A ajuns și în România de două ori și a fost impresionat de tradițiile românești și s-a îndrăgostit de mâncarea de aici.
Am fost plăcut surprinsă să constat că cunoaște multe despre România, inclusiv cuvinte și nume de mâncăruri și am vrut să aflu cum de știe toate astea și ce fel de om ne apreciează țara. Așa s-a născut acest interviu, din dorința de a socializa cu cineva care împărtășește ca și mine tot ce ține de domeniul culinar dar este și conectat la modul de comunicare actual.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Ce ai vrea să știe lumea din România despre tine, la o primă vedere în online-ul romanesc?
Numele meu este Antoine, am 29 de ani și am crescut în Burgundia, într-o familie care lucrează pământul și se ocupă cu plantațiile de viță de vie, de câteva generații. Ca Globetrotter Gastronom am călătorit mult în Europa și Statele Unite, lucru care mi-a influențat bucătăria și căutarea mea constantă pentru o calitate a vieții care pune în centru plăcerea de a mânca. Sunt, de asemenea, fondatorul Mingle, o agenție de consultanță în comunicare, specializată în prezența on-line.
De când ți-ai făcut blogul culinar și de când participi/organizezi evenimente de cooking?
Mi-am creat blogul “Le Glouton” acum un an. Este o carte de rețete, dar în primul rând este martorul întâlnirilor fantastice care au construit viziunea mea asupra bucătăriei. Datorită blogului am avut ocazia să cunosc zeci de bloggeri pe care-i întâlnesc regulat la evenimente culinare.
Cum se desfășoară evenimentele tale culinare? Faci parte dintr-o rețea gen VisEat (Franța), le organizezi tu în diverse locații, ești invitat să gătești pentru alții? Evenimentele au o temă, o periodicitate?
Ultimul proiect mare pe care l-am făcut pe blog-ul meu este l’American culinary music tour, un tur culinar și muzical al Americii. În cadrul acestui proiect, am colindat drumuri americane cu un prieten muzician profesionist din Kansas. Am gătit nouă mese în patru state diferite. Aceste evenimente au reunit între 15 și 30 de persoane la gazde contactate dinainte. Am pregătit un meniu complet de șapte feluri de mâncare și trei deserturi în medie, punctate cu interludii muzicale. Aceste întâlniri cu oamenii, în jurul gastronomiei franceze și a muzicii folk, alcătuiesc cea mai frumoasă experiență pe care am trăit-o. După acest tur în America, am participat la organizarea unui atelier pentru Pinterest Franța pe tema Crăciunului, cu ocazia căruia am legat prietenii cu chef-ii implicați în proiect. Nu există niciun format special pentru evenimentele mele. Este o aventură de fiecare dată. Am descoperit VizEat recent. Tot ce este legat de social dining mă interesează la modul general.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
De unde te inspiri când gătești? Ai un chef preferat? Un site sau o carte de bucate? Ești fanul vreunei bucătării internaționale?
Ce mă inspiră când gătesc este în primul rând anotimpul și starea mea de spirit. Întotdeauna pornesc de la produs pentru a ajunge la rețetă. Acest lucru înseamnă că trebuie să stăpânești anumite tehnici de bază de gătit. Bucătăria care pornește de la produs nu înseamnă neapărat să folosești un porumbel de la Casa Cassard sau trufe de Alba. Abordarea de la produs înseamnă înțelegerea compoziției și comportamentul în diferitele moduri de preparare. Nu am o mulțime de cărți de bucate acasă. Iubesc în schimb revistele 180° C, Gather Journal, Beef, Arts et Gastronomie… nu am un chef favorit și nu mă uit la reality showuri culinare la TV.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
De unde pasiunea pentru gătit și de ce nu îi dedici 100% din timpul tău? E greu în Franța, țara cu cea mai rafinată mâncare să ai asemenea înclinații și să devii cunoscut?
Pasiunea mea pentru gust mi-a fost transmisă de familia mea. Cu toate acestea, nu am învățat să gătesc cu mama sau cu tatăl meu. Am început să gătesc când am plecat de acasă și când mâncarea lor a început să-mi lipsească. Am învățat în mare măsură singur încercând să regăsesc gustul mâncării de acasă. Am îmbogățit paleta de arome cu călătoriile mele și întâlnirile cu chef-i. A te face remarcat este întotdeauna o provocare în multe domenii. Având în vedere entuziasmul pentru gătit din ultimii ani, cu toată acoperirea mediatică, este dificil să te faci observat pentru că toată lumea vrea un moment de glorie. Dar nu este obiectivul meu principal. Scopul meu este să am un loc în care să mă exprim și cunosc oameni care-mi împărtășesc valorile. Blogul meu și evenimentele sunt perfecte pentru asta. Este un pic cam târziu pentru mine să încep o formare în bucătăria clasică, într-o școală ca Ferrandi. Dar dacă doresc într-adevăr să găteasc profesional, mă pot invata în bucătării, ca un ajutor și apoi ca second … Pentru moment, sunt fericit să combin bucuria de a uni pasionații de gătit prin comunicare, cu gastronomia.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Interviul nostru nu are loc întâmplător, ca food traveler ai ajuns și în România de două ori. Ce te-a impresionat cel mai mult?
Am venit de două ori în România, iulie / august 2005 și iulie 2006 pentru cel mai frumos motiv din lume: iubirea. Cred că ceea ce m-a impresionat cel mai mult este ciocnirea dintre generații și viteza cu care țara s-a schimbat între cele două vizite ale mele. Mi-am petrecut cea mai mare parte a timpului în zona Brașovului la Tohanu Nou, un sat mic pe drumul spre Bran. În acest sat am putut să văd țăranii care recoltau grâu ca pe vremuri făcând snopuri de paie, ca în povestea celor trei purceluși. Puține lucruri erau mecanizate. În fiecare seară, în timpul verii, vacile intrau pe strada principală a satului și fiecare vacă se oprea la casa ei. În ceea ce privește tinerii, ei nu se diferențiau foarte mult de cei dintr-o altă țară din Europa. Acest decalaj de generație m-a frapat în mod deosebit, în special diferențele între oraș și rural. Am fost foarte mișcat în 2005 să descopăr un sat foarte autentic, conservat și, de asemenea, foarte primitor. Oamenii au fost extrem de generoși cu mine. Îmi place să cred că acest lucru nu s-a schimbat.
Alte lucruri care m-au surprins un pic și amuzat, în același timp sunt spre exemplu, oamenii care deschideau ușa trenului între București și Brașov, pentru că era prea cald. Sticle de bere uriașe (cu mâner!) transportate în autobuz. Da, în autobuze între Brașov și Tohanu, a fost uimitor. Nu aș fi crezut că atât de mulți oameni ar putea intra într-un autobuz. Am vizitat regiunea Bran, m-am dus până la Lacul Bâlea cu o Dacia veche, apoi la Sibiu, Sighișoara, în timpul festivalului medieval, am avut ocazia de a vizita cetățile fortificate din secolul al 13-lea, am mers la Marea Neagră pentru festivalul Vama Veche.
Oamenii mă roagă uneori să le spun anecdote despre români. Atunci eu le spun o poveste pe care prietena mea mi-a spus-o în acea perioadă: Un om este într-un tren și deschide partea de sus a unei beri cu cuțitul. Vecinul îi arată cum să deschidă berea ușor. Omul răspunde, “Ah, asta este pentru cei care nu au cuțit!”.
O altă poveste pe care îmi place să o spun oamenilor care mă întreabă cum a fost dictatura și cum de-au îndurat oamenii atât de mult timp este că am cunoscut oameni care au comparat dictatura cu Mămăliga. Atâta timp cât Ceaușescu mesteca în tuci lucrurile mergeau însă dacă nu mesteca suficient de repede și focul era prea puternic, mămăliga exploda pe tavan.
Nu cunosc deloc cinemateca românească, dar există trei filme care m-au marcat profund: “Filantropica”, “4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” și “Moartea domnului Lăzărescu”.
Ce mâncare ți-a plăcut din ce ai gustat aici și ce ai încercat să faci la tine acasă?
Am adorat bucătaria românească. Pentru mine a fost un amestec de preparate din bucătăria europeană centrală, influență balcanică și mediteraneană. Cred că ceea ce mi-a placut cel mai mult a fost faptul că am petrecut un timp cu o familie a cărei mamă gătea în fiecare zi. Felul meu de mâncare preferat, dacă ar trebui să aleg unul, sunt Sarmalele în versiunea lor de vară, cu frunze de viță de vie. Apoi mi-a plăcut foarte mult zacusca, salata de vinete, micii, slănina pe pâine cu untură și ceapă sau prăjită cu cartofi prăjiți, mămaliga cu brânză și toate ciorbele. Îmi amintesc în special de ciorba de burtă, cu gustul său deosebit pe care nu-l pot uita.
Carnea afumată în casă a fost de asemenea excepțională, la fel ca drobul. Mi-au plăcut în mod deosebit picnicurile din week-end, am impresia că erau o tradiție. Deși uneori îmi plac lucrurile un pic sofisticate, ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost să mănânc porumb fiert. Ca desert, Papanașii sau o opțiune mai sănătoasă, un pepene enorm cumpărat de la marginea drumului! Mi-au plăcut de asemenea băuturile, apele foarte foarte gazoase, vinul românesc, berile delicioase și, desigur, țuica! Mama prietenei mele făcea un fel de vin cu cireșe care se numeste vișinată cred. Mi-ar plăcea mult să mă întorc și să descoper alte specialități, cum ar fi caltaboșul.
Întors în Franța am făcut Sarmale, zacuscă și salată de vinete. Nu găsim brânza de oaie învechită în scoarță de brad și folosim polenta pentru a face mămăligă, dar prietenii mei sunt mereu curioși când le vorbesc despre bucătăria românească.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Ce nu ți-a plăcut la România și la obiceiurile ei culinare?
Există foarte puține lucruri care nu mi-au plăcut în România. A fost un pic neplăcut să constat poluarea în natură, lipsa de educație în rândul unor tineri și viteza înfricoșătoare cu care țara se schimbă la intrarea sa în Europa. Nu știu cum s-au descurcat unii oameni cu creșterea prețurilor. În ceea ce privește obiceiurile alimentare, nu am prea înțeles oamenii care susțineau că în România se mănâncă numai lucruri grase și cartofi prăjiți. Este atât de greșit. Eu cred că legumele au un loc foarte special.
Cum e cu bloggingul în Franța? Trăiește cineva doar din asta?
Blogging-ul este foarte bine în Franța. Există mii de bloguri care vorbesc despre gastronomie, modă, DIY … Toată lumea vrea să-și ofere viziunea personală asupra lumii lui. Este posibil ca noi să ajungem la o saturație a blogosferei. A trăi din blogul tău este o utopie. Nu te poți hrăni cu mostre de alimente, iar publicitatea clasică, cu bannere de exemplu, este un model care nu mai funcționează. Dacă proporția de articole sponsorizate depășește prea mult articolele pe care le scriai de obicei, dacă editorialul și valorile tale dispar în favoarea acțiunilor comerciale, cititorii vor simți și vor părăsi blog-ul.
Cel mai bun mod de a-ți câștiga traiul ca blogger este de a-ți dezvolta abilități specifice pentru a lucra cu branduri care doresc să se folosească de abilitățile tale, creativitatea ta și de comunitatea pe care ai creat-o. Se poate lucra cu reviste, evenimente, creatori de rețete. Trebuie să fii în primul rând o mass-media, înainte de a vinde sfaturi și de a cointeresa branduri.
Ce preferă francezii să facă atunci când se pregătesc de masă? Să meargă la restaurant, să gătească acasă, să cumpere semipreparate?
Nu am nici un studiu oficial, dar cred că, din păcate, din motive false de lipsă de timp și buget, mulți oameni cumpără feluri de mâncare semi-preparată. Eu spun “motive false”, pentru că dacă ești organizat și un pic curios, poți mânca bine, rapid și ieftin. Restaurantele și bucătăria de casă și-au revenit totuși în ultimii ani, datorită popularității unor emisiuni de gătit (Top chef, Master chef…).
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Sunt multe site-uri și bloguri culinare? Francezii preferă rețeta în poze ori să urmească un video?
Există multe bloguri și site-uri. Dar, ca peste tot, este loc pentru calitate și pentru abordări originale. Cred că mulți oameni preferă videourile, chiar dacă fotografia este predominantă. O fotografie este un punct de vedere tehnic mai simplu de realizat în comparație cu un video, pentru care este nevoie de un cameraman, de sunet corect și de montaj. Un video este foarte util atunci când vrem să recreeăm o ambianță sau să arătăm o etapă tehnică.
Pentru că ești specialist în social media povestește cum se fac campaniile retailerilor de food pe online. Ce canale preferă, ce abordare au pentru a ajunge la consumator?
Din ce în ce mai mult brandurile alocă un buget pentru social media. Dar nu toată lumea se numește Redbull sau Oasis. Mărcile trebuie să înțeleagă că noțiunea de social media trebuie să fie de gândită la începutul campaniilor pentru ca aceasta să funcționeze. Ele trebuie să înțeleagă, de asemenea că obiectivele nu ar trebui să fie numai cantitative (număr de fani, likeuri) ci și calitative (angajamentul comunității). Sunt mărci care reușesc să dezvolte o strategie reală de prezență pe mai multe canale. Ele nu multiplică același conținut pe fiecare platformă, ci clădesc experiență cuprinzătoare și coerentă, implicându-și fanii și investind în conținut de calitate. Nu am un exemplu de campanie specific, dar îmi vine în minte o agenție care a găsit acest model hibrid între mass-media și consultanță. Această agenție lyoneză se numește Geek & Food și eu colaborez cu ei pentru a scrie o carte de tendințe culinare.
Interviul in franceza il puteti citi aici. Version française ici.
