by Oana Grecea

De câte ori pot, fac rețetele la cuptor ca să evit uleiul în abundență și prăjeala. Încerc și eu pentru familia mea să gătesc cât mai sănătos cu putință. Astfel, aceste cotlete de miel le-am făcut la cuptor cu cartofi și morcovi și usturoi și au ieșit delicioase.

Pentru că am vrut să le frăgezesc puțin le-am ”bătut” și le-am marinat pentru 2 ore la frigider în felul următor: pe un tocător am bătut cotletele cu o foaie de copt deasupra;

am pus pe ele sare și piper; le-am pus într-un bol și acolo am adăugat bucăți mărunțite de usturoi, sare cu piper și nucșoară (amestecul bucătarului, despre care am scris aici) și le-am stropit cu ulei amestecat cu lămâie (trei sferturi ulei, restul zeamă de lămâie) și am mai pus câteva frunze de rozmarin. Cu o folie deasupra am pus bolul în frigider două ore.

Între timp am curățat 5 cartofi mari, 3 morcovi, 4 bucăți usturoi și o legătură pătrunjel. Le-am pus în tavă, am adăugat și cotletele, zeama care s-a lăsat în castron, încă un strop din amestecul de ulei cu zeamă de lămâie, rozmarin și sare cu piper. Le-am băgat la cuptor pentru o oră, după care le-am întors și le-am mai lăsat încă 30 de minute la 180 de grade.

Ca să rezum, INGREDIENTELE necesare ar fi: 10 cotlete de miel, 5 cartofi mari, 3 morcovi, 4 bucăți usturoi, o legătură pătrunjel, rozmarin, sare, piper, ulei cu zeamă de lămâie (în proporție de 75 g ulei și 25 g lămâie).

Timp de preparare: circa 2 ore.

Pentru rețeta clasică de miel la cuptor am un alt video aici.

by Oana Grecea

Video: Ballon Rouge Studio

Dulciurile, preferatele mele, nu-mi dau pace să tot încerc chestii noi, chiar dacă nu sunt o maestră în ale ornării. Pentru că tot folosesc des produsele Dr Oetker la prăjiturile/torturile pe care le fac în casă, am intrat pe site-ul lor și am constatat că au chiar și rețetare din care să te inspiri. Mi-am ales o rețetă și am adaptat-o la ce-am avut prin casă.

Rețeta a fost luată din rețetarul lor ”Sărbătorile au gustul prăjiturilor de casă”, pe care îl găsiți aici.

Timp de preparare, coacere, ornare: circa 2 ore.

Ingrediente:

Pentru aluat:

4 ouă, 150 g zahăr, 1 plic Zahăr vanilat Dr.Oetker, 120 g făină, 1 linguriță rasă Praf de copt cu șofran Dr.Oetker, 130 g alune rase (eu am pus nuci rumenite în cuptor și apoi măcinate), 50 g ciocolată de menaj rasă.

Pentru umplutură:

500 ml frișcă, două linguri rase cu zahăr pudră, 1 plic Zahăr vanilinat Dr.Oetker, 200 ml lichior cremă de whisky (eu am pus cremă de tiramisu, nu aveam în casă cremă de whisky), 1 plic Gelatină Dr.Oetker, 100 ml apă călduță.

Pentru decorare:

70 g alune rase, 1 plic Glazură neagră Dr. Oetker. 100 ml apă călduță.

Pentru blat: bateți cu mixerul ouăle, zahărul și zahărul vanilat, până devin o spumă. Amestecați făina cu praful de copt de șofran (asta v-a dat o culoare mai galbenă compoziției) și încorporați alături de nucă/alune și ciocolată totul în spuma de ouă. Compoziția obținută se toarnă în forma de tort. Pentru ungerea formei de tort aveți două variante: o ungeți și tapetați cu făină sau decupați hârtie de copt cât fundul tăvii rotunde. Eu am luat pur și simplu forma și am trasat un cerc cu creionul pe hârtia de copt și apoi am decupat-o. Introduceți apoi tava în cuptorul preîncălzit circa 40 de minute. Dar, știți cum e, nu toată lumea are cuptorul la fel, deci cel mai bine încercați blatul cu o scobitoare. Dacă se mai ia compoziție pe scobitoare mai lăsați în cuptor, dacă scoateți scobitoarea curată, înseamnă că blatul e gata.

Pentru cremă bateți frișca cu zahărul și cu zahărul vanilinat folosind mixerul la treapta cea mai mică de viteză, apoi încorporați ușor lichiorul cu o lingură. Urmează pusul gelatinei și apoi încorporarea ei. În rețetă scria să urmăm instrucțiunile de pe plic, ceea ce m-a făcut să mă panichez pentru că inițial aruncasem plicul și pusesem la dizolvat gelatina, dar și pentru că nu prea vezi scrisul ăla și mă așteptam ca rețeta să fie completă, să știu cât îmi mai ia și preparatul ei.

Deci iată ce scrie pe plic, ca să știți cum faceți, dar vedeți și în video-ul meu: Conținutul unui plic se toarnă peste circa 100 ml. apă rece și se lasă circa 10 minute la înmuiat. Apoi se pune la încălzit pe baie de apă amestecând încet până la dizolvarea totală. Nu lăsați să fiarbă, pentru că fierberea distruge gelatina. Se lasă să se răcească ușor și trebuie să țineți cont că un plic este suficient pentru a închega 0,5 litri lichid.

Eu am folosit un singur plic de gelatină și a fost suficient, chiar dacă frișca și lichiorul depășeau cei 0,5 litri recomandați. Prin urmare, pentru gelatină vă trebuie alte aproape 30 de minute, care nu erau trecute în rețeta de pe site.

După ce scoateți blatul din cuptor, lăsați-l puțin la răcit. Încercați apoi să-l tăiați în 3 straturi cât mai egale. Dacă aveți un fierăstrău de blat cred că este genial. Eu am încercat cu un cuțit care taie bine, dar pe alocuri (la margini) s-a mai franjurit. Nu vă faceți griji, nu se vede după ce-l ornați și e gustos oricum.

Umpleți blatul cu 2/3 din cremă, iar ce rămâne este pentru ornarea de deasupra și de pe laterale. Presărați și alunele mărunțite și dați tortul la frigider măcar pentru 3 ore.

Glazura. O întreagă nebunie și cu glazura, pentru că în rețetă iar zice să mergem la indicațiile de pe plic. Și aici avem două variante: în baie de aburi pentru cinci minute (după ce apa e fierbinte) sau în cuptorul cu microunde pentru un minut. Ideea e că glazura trebuie lăsată puțin mai mult decât scrie pe plic și apoi – deși e fierbinte – trebuie presată cu degetele pentru că rămân cocoloașe de ciocolată. Însă compoziția se întărește  pe tort sau în forme destul de repede și nu se crapă. Eu am luat câteva forme de la jucăriile copilului, pe care le-am pus pe o hârtie de copt și le-am umplut cu glazură. S-au întărit în congelator în 30 de minute. Cu ele am ornat la sfârșit tortul. Cu glazura moale și fierbinte am tras câteva dungi decorative pe tort.

Când am gustat din frișca cu lichiorul amestecat am simțit puternic gustul băuturii. Dar după ce a stat la rece crema s-a făcut tocmai bună de mâncat, cu o ușoară aromă de lichior de te întrebai doar de la ce vine acel gust. Vă recomand deci să puneți cu încredere băutura că nu veți regreta.

Să-mi spuneți cum v-a ieșit! Poftă bună și inspirație în bucătărie!

by Oana Grecea

Până de curând, Auchan era retailerul meu preferat. Cele mai diversificate produse, cele mai largi alei, program prelungit. De la preluarea Real însă, lucrurile s-au schimbat în rău. Deși m-am bucurat că o să am un Auchan aproape (în AFI Palace Cotroceni), în loc de Realul cel scump și neprietenos, m-am trezit că fac cumpărăturile tot la Real, cu etichete de Auchan…

Să mă explic. Asta cu etichetele o știu de la conferința lor, la care i-am intrebat ce investiții fac în marketing și cum comunică cu clienții lor (pentru că pliante nu mai au, site-ul e de toată jena, cumpărături online nici nu se gândesc să implementeze) în care mi-au răspuns că au ”investit” la raft, adică în schimbarea etichetelor… că altceva nu am prea văzut. Înțeleg că fostul Real actual Auchan din AFI Palace e mai mic decât cel din Militari, unde eram obișnuită să merg, însă tot nu înțeleg de ce nu găsesc aceleași produse.

De când fac pâine de casă cu maia naturală, doar rareori am putut folosi cea mai bună făină, cea Bio de la Terra Natura (nu îmi permit să mi-o comand mereu online, neavând prezență fizică pe piața din București). Și folosesc a doua cea mai bună făină de pe piață (părerea mea), respectiv 7 Spice de 650 (o are la vânzare și Marius Tudosiei în Băcănia Veche, o mai găsesc în Metro și în Auchan Militari). Cum fac pâine de două ori pe săptămână pentru familia mea, am rămas fără stocul de făină 7 Spice (de 650). M-am dus așadar să o cumpăr de la cel mai apropiat Auchan, unde este a treia oară când n-o găsesc. De data asta m-am hotărât să întreb. La raft, nu aveam pe cine (pentru că, de fiecare dată când fac asta și caut oameni, pe cei care-i găsesc pe la case, foarte ocupați și prinși îmi spun că ei nu au nicio vină că nu sunt lucrători, dacă s-au dat afară oameni; la conferința de presă însă oficialii au susținut că ei au făcut angajări…). Ca să comunic cu cineva a trebuit să mă întorc jumătate din magazin să ajung la relații clienți (deși timpul meu e prețios) unde mi s-a spus (după 15 minute de așteptări și verificări) că furnizorul nu aduce această făină. De fapt, nu o aduce în Auchan/Real-ul din AFI. M-am enervat cumplit pentru că mă dusesem special pentru făină și o vopsea de păr de la Welatton, un număr pe care-l găseam la Auchan Militari dar pe care, evident, în acea zi nu l-am găsit la Auchan/Real AFI.

În Auchan am mai avut probleme cu cărucioarele (asta și în magazinul din Militari dar și la alți retaileri) și cu cântărirea produselor congelate, pentru că nu știi pe ce taste trebuie să apeși ca să ajungi la produs. Mă deranjează și dispunerea produselor, pentru că m-am obișnuit ca la Auchan să intru întâi în zona alimentară, pe când în cel din AFI totul a rămas ca pe vremea Realului: intri și dai de alte produse, cele alimentare și fructele fiind la sfârșit. De-aia ziceam că după părerea mea, vorbim de același magazin, doar sub alt nume, deși laudele lor cum că rebanduirea s-a făcut în cel mai scurt timp posibil nu conteaneau să înceteze, când de fapt eu cumpărătorul/clientul, nu văd nicio diferență, decât de etichetă.

Și ca să fie experiența neplăcută cu totul, am constatat încă de la venire că parcarea exterioară nu mai există în AFI Cotroceni, că în cea subterană trebuie să plătești deși nu sunt spații libere și locurile de parcare sunt prea înguste pentru gusturile mele, că e o întreagă aventură să ajungi cu căruciorul plin de cumpărături la mașina ta, că dacă ai lăsat tichetul în mașină,de fapt trebuie să plătești în Mall și deci trebuie să te întorci cu tichetul ca să plătești parcarea. Urăsc să pierd timpul la cumpărături, să caut ceva și să nu găsesc, ca să nu spun să fac drumul chiar degeaba că nu au deloc ce-mi trebuie.

Îmi pare tare rău că Auchan crede că dacă încearcă să țină prețurile mici înseamnă totul pentru client. Părearea mea este că a găsi produsele căutate, a avea o experiență plăcută (cărucioare funcționale și oameni pe care să-i întrebi una-alta prin magazin), și a avea parcare accesibilă pentru cumpărături (eu una nu mai merg decât  acolo unde ajung ușor cu căruciorul la mașină) este la fel de important. Voi ce părere aveți?

by Oana Grecea

Video și montaj: Inversee

Dragilor, astăzi vreau să vă recomand o rețetă de Spanish Tortilla (tortillia spaniolă) așa de simplă de nu vă vine să credeți. Și nu avem nevoie decât de cartofi, ouă, ceapă, sare și piper. La sfârșit și de câteva legume, dar vă explic de îndată. Filmulețul o face și el.

Ingrediente:

8-10 cartofi potriviți ca mărime, 7-9 ouă (oăle să fie cu unul sau două mai puțin decât cartofii), 2 cepe, o linguriță de sare și un vârf de piper, ulei pentru prăjit,circa 250 ml (dar mai adăugați astfel încât cartofii să fie acoperiți)

Pentru salata de deasupra aveți nevoie de ceapă verde (2 bucăți), 2 ardei (unul verde și unul roșu ar fi ideal, eu am avut doar doi verzi), 4 roșii, 2 – 3 căței usturoi.

Mod de preparare:

Curățați cartofii și tăiații julien sau dați-i prin răzătoare fină. Scurgeți bine de apă toți cartofii și puneți într-o cârpă toată cantitatea de cartofi pentru a se usca puțin. Se prăjesc mai bine dacă sunt uscați și devin mai rapid ușor crocanți. În castronul în care aveți cartofii, puneți ceapa tăiată cât mai fin cu sarea și piperul și amestecați bine-bine. Răsturnați compoziția în uleiul bine încins. Încercați să acoperiți cartofii cu ulei. Lăsați-i pe aragaz până se înmoaie puțin și capătă o crustă aurie. Apoi îi scurgeți cu o paletă de tot uleiul în care au stat. Atenție! Nu aruncați uleiul rămas, este bun la salata care urmează, deși folosim doar un strop din el. Restul de ulei, dacă nu-l refolosiți că nu e tocmai sănătos vă recomand să-l păstrați și să-l donați proiectului Uleiosul (un proiect de colectare urbană a uleiului și a grăsimilor alimentare de uz casznic).

Între timp bateți bine ouăle, mai puneți puțină sare și piper, iar această compoziție răsturnați-o peste cartofi. După ce omogenizați bine puneți rezultatul în vasul în care ați prăjit cartofii sau într-un vas în care să puteți atașa la sfârșit o farfurie sau tavă deasupra. Băgați în cuptor, cu capac, circa 20 de minute.  Când e compact și nu mai plutește oul deasupra, înseamnă că e gata.

Răsturnați (ca la tortul de mere) cumpoziția într-un vas ușor adânc (sau tavă), cu grijă însă că frige. Lăsați puțin la răcit, timp în care tocați ardeiul, tăiați roșiile și pregătiți usturoiul și ceapa. Răsturnați toate aceste legume tăiate într-un bol de salată, peste care turnați un strop din uleiul în care s-au prăjit cartofii cu ceapa (uleiul are deja un miros cu aromă de ceapă). Salata se pune în mijlocul tortiliei care se taie apoi în raze. Când este caldă este delicioasă,  însă poate fi un fel foarte bun la orice picnic cu prietenii, pe timp de vară sau iarnă. Poate fi consumată și rece cu siguranță.

by Oana Grecea

Da, a apărut pe piață primul cașcaval produs în România, la standarde nemțești, cu lapte românesc, dar ambalaj… resigilabil. Asta mi s-a părut cel mai important din lansarea Cașcavalului Muller – proaspăt, semimaturat și maturat – la care am fost invitată recent.

Și cercetarea de piață, conform căreia, românii au ajuns să consume mai mult cașcaval decât brânză telemea. Acum, dacă mă întrebați pe mine, cred că informația este corectă dacă analizez consumul… familial și dacă mă uit câte moduri diverse de a găti cu cașcaval avem. Datorită faptului că nu-i sfărâmicios îl punem și mai ușor în sandwich-uri copiilor la școală, îl folosim și la omleta cu legume, la pizza, la paste, în tortillia etc.

Das Kaskaval, primul cașcaval Müller produs în România, după rigori germane dar disponibil doar pe piața româneasă (nu-l comercializează și nemții), este rezultatul a doi ani de studii de piață. Noutatea lui este, pe lângă ambalajul resigilabil (ce menține astfel proaspăt produsul), disponibilitatea lui în 3 stadii de maturare.

Fresh si über savuros, obtinut în 15 zile – Das Kaskaval Proaspat, distins și echilibrat, maturat timp de 30 de zile – Das Kaskaval Semimaturat sau intens și cu un gust inconfundabil maturat 60 de zile – Das Kaskaval Maturat.

Prețul recomandat este de 10,99 lei pentru Das Kascaval 250 gr și de 18,99 lei pentru Das KAskaval 450 gr, deși magazinele au opțiunea propriului preț.

PS: veți aprecia probabil reclama haioasă la produs. În rest îl puteți gusta în magazine, unde compania va face multe degustări sau îl puteți cumpăra și vă convingeți singuri. Despre ce mai face produsul probabil veți afla urmărind pagina lor de Facebook, acum nu foarte plină de informații.

by Oana Grecea

Filmare si montaj: Inversee

Am gătit cu mare drag carnea de pui pe aragaz (de obicei fac friptura de pui la cuptor), însă acum a fost altceva, aveam o tigaie/wok de cupru!!! Știți probabil pasiunea mea pentru vasele de cupru și nu am fost deloc dezamagită pentru că puiul s-a făcut rapid și nu a rămas lipit de pereții vasului.

Pui-ul cu rozmarin, usturoi și chili este extrem de aromat datorită rozmarinului și este tocmai bun de servit când aveți musafiri pentru că vă sugerez să-l serviți pe felii de pâine frecate cu usturoi.

Ingrediente:

1 kg carne de pui (am avut ciocănele și piept de pui), 10 căței usturoi, 4 fire de rozmarin, o cană de vin alb, 2 ardei iuți mici, 50 g ulei măsline.

Mod de preparare:

Tăiați cu un satâr sau cuțit puternic copanele/aripioarele/pieptul în bucăți mai mici. Dați-le cu sare și piper, iar între timp puneți într-o tigaie adâncă puțin ulei de măsline la încins. Pune-ți puiul în tigaie/wok și prăjiți-l până capătă culoare pe ambele părți. Puneți usturoiul puțin strivit dar cu coajă în tigaie peste pui. Adăugați și firele de rozmarin rupte în două bucățele și cei doi ardei iuți (opțional). Lăsați-l cu capac 35-45 de minute, după care puneți cana de vin alb și lăsați-l să se evapore ușor. De-acum puiul începe să capete crustă și este deja fraged.

Între timp prăjiți câteva felii de pâine pe care le frecați cu usturoi. Când e gata puiul îl puteți pune direct pe feliile de pâine prăjită. Și cam asta este, nu foarte estetic dar gustos.

Vasul de cupru poate fi achiziționat prin comandă, aici.

by Oana Grecea

Voi fi scurtă de data aceasta, nu vreau decât să semnalez celor care nu știu, că cel mai bun gem se face în vase de cupru. Și dacă pe vremea bunicilor și străbunicilor ei făceau asta pentru că constataseră din experiență că nu se lipește gemul, că-și păstrează culoarea sau că se face mai repede decât în alte vase, e timpul să vă spun că toate astea sunt dovedite și științific. 

Practic vasele de cupru destinate gemurilor nu sunt acoperite cu otel inoxidabil tocmai pentru a permite cuprului să reacționeze cu zahărul din frcute, și să-și conserve cea mai mare parte din vitamine.

Falkculinair, firma din Belgia de unde aduc eu vasele de cupru are la vânzare două dimensiuni, de 28 de cm și de 32 cm, la prețul de 650 lei (+TVA) sau 835 lei (+TVA). Le puteți comanda oricând, dar mai ales acum că este sezonul (pentru detalii, mail la oanagrecea@gmail.com).

De altfel, am avut plăcuta supriză să constat că pe blogul lui Cristian Borod – Bucătar Maniac el a gătit o dulceață superbă de cireșe cu mentă, într-un vas de cupru. V-aș fi arătat și fotografia dar nu am apucat să cer permisiunea pentru ea și de aceea v-am dat doar linkul.

Am găsit și blogul Bunei Menajere, care a văzut la un festival al gemului de măceșe (undeva lângă Huedin) că el se gătește în cazane de cupru și a povestit experiența ei, aici.

Nu trebuie să vă mai spun ce inspirație de gemuri și de vase de cupru găsiți pe site-urile marilor chef-i din străinătate sau pe blogurile de cooking. Să nu ziceți că nu v-am spus că cuprul este cel mai bun!

by Oana Grecea

Mic dejun rapid. 15 minute. Sănătate curată. Ceva diversificat. Gem de caise îndulcit cu miere, iaurt grecesc natural în care puneți puțină miere și migdale sau nuci mărunțite.

Vă propun două variante de cantități:

6 caise dulci, 3 linguri de apă și 3 linguri de miere (de la Săbăduș). Într-o crăticioară puneți la fiert întâi apa cu miere și amestecați până la dizolvarea mierii. Apoi adăugați caisele pe care le fierbeți circa 10 minute la foc potrivit. Puteți pune, opțional, coajă de lămâie și/sau scorțișoară. Din când în când amestecați în cratiță să nu se lipească. (Dacă aveți oală de cupru, acest lucru este eliminat pentru că în ea nu se lipesc). Când au început caisele să se sfărâmâțize în cratiță luați pasatorul de cartofi și pisați puțin caisele, chiar dacă sunt pe focul dat încet. Mie mi-a plăcut să am un gem mai fin și am băgat chiar și blenderul.

Luați după foc și lăsați puțin la răcit compoziția. Dacă aveți timp puteți lăsa și la frigider 10 minute. Între timp scoateți iaurtul de 140 de grame (cea mai mică variantă) și adăugați la el o lingură de miere.

Într-un pahar cu gura largă sau într-o cană (dar se vede mult mai bine și mai frumos în ceva transparent) puneți de un deget gemul, apoi jumătate din iaurt, iar deasupra presărați migdale sau nuci mărunțite ori cu blenderul ori pur și simplu tocate cu cuțitul. Sunt mai de efect când sunt mărunțite mai mari și nu pisate de tot.

Veți servi ceva răcoritor, nu deosebit de dulce (mai ales dacă nu sunt foarte dulci caisele) și de mare efect. Nu garantez că acest gem ține peste iarnă, însă e de preferat să faceți cantități mici de gem care să se consume pe parcursul a 2-3 zile.

Varianta doi de cantități se referă la 1 kg de caise, 10 linguri de apă, 8 linguri de miere, coajă de lămâie și un praf de scorțișoară. La această cantitate este nevoie de un iaurt la 400 de grame în care puneți circa 4-5 linguri de miere (recomand Săbăduș pentru că-i cunosc și știu că este naturală 100%). Modul de preparare este același ca mai sus.

Vă doresc inspirație în bucătărie și poftă bună!

by Oana Grecea

Gustul sănătos înseamnă de multe ori gustul de acasă. Astăzi vă propun cele mai sănătoase dulciuri de la partenerii mei, ale căror produse le-am testat și pentru care garantez. Le cunosc modul de preparare și ambalare și sunt businessuri ale unor antreprenori români care cred că a mânca și a găti sănătos este ceea ce merităm cu toții. Produsele lor le puteți comanda pe mail dar și pe site-urile lor.

MIXURI sănătoase de miere – http://www.yummy-yum.ro/ro/

DULCEAȚĂ de Nuci de la BUNICEL – http://bunicel.ro/produs/dulceata-de-nuci-verzi/

MIERE SĂBĂDUȘ – http://www.mieresabadus.ro/

by Oana Grecea

V-am spus vreodată că o admir pe Melissa Clark de la New York Times? Ei bine, rubrica ei de la secțiunea de dining este de un real succes într-un ziar cu audiență mare în SUA. O astfel de rubrică îmi doresc să susțin și eu pentru secțiunea online a unei publicații din România, pentru că video și rețetele sunt, cum spun mereu, preferate în vizionările celor care navighează pe internet.

Trendul celor care urmăresc video este în creștere, dar puțini înțeleg efortul și munca unei întregi echipe pentru o rețetă. De aceea vreau să vă arăt mai jos un filmuleț interesant cu Melissa Clark în spatele camerei de filmat, un video în care arată cât de mare este echipa (opt persoane) pentru o rețetă de 3 minute!
I-am scris odată un email și mi-a confirmat că durata optimă de vizionare a unui video de către un internaut este de 3 minute, exact așa cum mă documentasem și eu. De aceea, încă sper că în România va dori cineva să aibă o astfel de rubrică pentru că aduce trafic și indirect bani.

Melissa Clark, editor și scriitor de food al ziarului New York Times a filmat inițial din bucătăria ei (câțiva ani chiar), exact cum fac și eu acum. Voi atașa și câteva fotografii din acea variantă, deși între timp investitorii ziarului i-au pus la dispoziție un studio mai performant unde să poată filma în voie o rețetă de 3 minute în câteva ore, cu tot cu pregătirile de machiaj aferente. Fiecare zi de filmare înseamnă 3-4 rețete, iar fiecare din ele este făcută înainte pentru ca la filmare să poți arăta direct preparatul scos din cuptor sau de la frigider, acolo unde uneori este nevoie să stea cel puțin o oră.

În video de mai sus vă rog să observați și vasele de cupru (am făcut eu print screen mai jos ca să vedeți mai ușor) – apreciate doar de cunoscători, Melissa Clark fiind unul dintre ei.

de Oana Grecea

sursa foto deschidere: contul de Instagram Jamie Oliver

Pe final de vară mi-a venit pofta de un cocktail, și nu ar fi fost cu whisky (nu este chiar băutura mea preferată) dacă nu aș fi văzut reclama superbă la Johnnie Walker Blue Label realizată sub formă de filmuleț, adică un video de 6 minute care merită fiecare secundă din timpul tău.

Inspirația simplă pentru un cocktail rapid a venit pe canalul Drinks Tube al lui Jamie Oliver acolo unde, Simone Caporale (un italian simpatic la fel ca și Genaro) prepară ceva rapid și gustos chiar și pentru gusturile mele.

Ingrediente (recapitulez): 200 ml scotch whisky, jumătate de ananas tăiat cuburi mari, 1 lime, 4 linguri de miere (recomand una sănătoasă, de la Săbăduș), 12 frunze de mentă proaspete și 20-24 de cuburi de gheață. Un blender sau un mixer de bucătărie cu care tăiați zarzavaturile.

Gata cu cocktailul, să vă spun despre reclamă…

Pariul gentelmenilor în filmul scurt by Johnnie Walker Blue Label

Care este povestea? (că fără poveste nu ar mai fi așa minunată reclama)… Actorul britanic Jude Law face un pariu cu actorul italian Giancarlo Giannini. Dar povestea începe pe o mare albastră, cu doi domni bine îmbracați, pe un yacht deosebit (Mr. Porter), rar, elegant, construit în 1928. Unul din ei spune că-și dorește yachtul, celălalt spune că nu e de vânzare. Jude Law continuă provocarea și spune că nu vrea să-l cumpere pe bani, ci vrea să-l câștige. Cum? Prin dans… Și povestea continuă și e de înțeles chiar și pentru cei care nu știu engleza…

Filmulețul ”The Gentleman’s Wager” a fost filmat în Insulele Virgine Britanice și la Londra. Jude Law s-a pregătit intens pentru acest scurt film, luând lecții de dans, de pian și a suflat pentru prima oară într-un saxofon. Reclama este o poveste în sine și va rămâne în memoria multora, chiar dacă nu vor consuma Johnnie Walker Blue Label.

Eu aș încerca acum toate cocktailurile din lume cu whisky, mă simt inspirată…

de Oana Grecea

Filmare și montaj: Ballon Rouge Studio

Ce poate fi mai frumos decât să te apuci de gătit și tu să faci un efort minim? Cam asta se întâmplă când cumperi cutia de gătit cu ingrediente porționate de la amicii mei de la Cooku Bau. Eu am comandat-o când în meniu erau aceste chiftele vegetariene, respectiv Falafel cu morcovi și tahini.

Acest deliciu vegetarian gustos și sănătos se gătește în 30 de minute și conține 597 de calorii, conform indicațiilor de pe broșura care îți arată pașii de gătit și pe care o primești frumos în cutie, alături de ingredientele porționate și puse ”mură în gură”, cu numere: 1,2 sau 3, pentru rețeta pe care urmează să o gătești (o cutie Cooku cuprinde 3 meniuri de câte 2,3 sau mai multe persoane, în funcție de cum bifează/dorește fiecare).

Ingrediente (eu vă dau rețeta standard, pentru 2 persoane, în video o să vedeți o cantitate mai mare, pentru că am comandat pentru 3 persoane):

400 g. năut conservă; 2 bucăți morcov; 1 lămâie (coaja pentru chiftele, zeama pentru sosul de iaurt); 1 ceapă roșie; 6 bucăți ardei iuți; 1 ou; 2 căței usturoi; 1 legătură pătrunjel; 1 lingură coriandru uscat; 1 lingură chimion; 0,5 linguriță chilli praf; 2 fire mentă proaspătă; 1 lingură ulei de măsline; 2 bucăți lipie;

Pentru sosul de iaurt: 1 lingură tahini;  150 gr iaurt grecesc; zeama de la o lămâie.

Ustensile:

cuțit, tocător, tigaie medie de aragaz, blender/robot bucătărie

Mod de preparare:

Taie în bucăți mari usturoiul, toacă pătrunjelul (inclusiv codițele), răzuiește morcovii și coaja de la lămâie și taie ceapa felii subțiri.

Cu ajutorul unui blender sau al unui robot de bucătărie, toaacă mărunt următoarele: usturoiul, pătrunjelul, năutul, chimionul, coriandrul, chili și oul.

Adaugă în amestecul de mai sus morcovii răzuiți și coaja de lămâie. Asezonează cu sare și piper și amestecă bine toate ingredientele cu o lingură.

Formează din amestecul obținut 12 chiftele plate (dacă nu vrei să le gătești pe toate odată poți păstra chiftelele în frigider timp de 24 de ore).

Într-o tigaie non-aderentă încinge 1 lingură de ulei și rumenește chiftelele, aproximativ 4 minute pe fiecare parte.

Pregătește sosul de iaurt: amestecă tahini cu iaurtul, 1 lingură de suc de lămâie (sau mai mult), sare și piper.

Încălzește lipiile pe ambele părți, în tigaia în care ai rumenit chiftelele. Pregătește falafelul așa cum îți place. Poți form un fel de wrap, cu chiftele, sos de iaurt, ceapă, mentă, ardei iuți (toate învelite în lipie), sau poți să le mănânci separat.

(sursa: broșura Falafel cu tahini by Cooku Bau)

(din culise)

de Oana Grecea

Luna septembrie este plină de evenimente, dar mă voi opri doar la cele culinare. Mai aproape de sufletul meu a fost cea care promovează cultura gastronomică franțuzească, pentru că, în materie culinară francezii dau tonul. ”La fete de la Gastronomie” se desfășoară între 26-28 septembrie în București, dar sărbătoarea are loc în aceeași perioadă și la Paris, pentru cei care își permit să ajungă chiar la ”ea” acasă. 

Sărbătorii din București i-a fost făcută o pagină de Facebook unde puteți afla manifestările ce au loc la Institutul Francez, la hotelurile și restaurantele cu specifiz francez din Capitală (spre exemplu Novotel organizează un Brunch Provencal, Le Bistro Francez organizează un eveniment de degustare champagne Canard-Duchene, Le Manoir vă așteaptă la o degustare de vinuri franțuzești în magazinele Comtesse du Barry) iar supermarketurile promit promovarea produselor tradiționale din țara lui Napoleon.

Personal, sunt interesată să aflu mai multe despre brânzeturile franțuzești și sper ca vreuna din manifestările de mai sus să le facă puțin mai cunoscute și mai accesibile publicului larg.

Sărbătoarea aceasta răspândită deja și în afara Franței a început în 2010, când ”le repas gastronomique a la francaise” a fost inclusă în patrimoniul UNESCO. Site-ul despre această poveste îl găsiți aici. Încurajând produsele locale de bună calitate, cunoașterea vinurilor bune și asocierea lor cu mâncarea, francezii au făcut cunoscută și respectată lumii întregi munca lor. În România, evenimentul are loc grație organizării Camerei de Comerț Franceză în România, Ambasadei Franței, Institutului Francez și Ubifrance.

Despre ce înseamnă ”Repas gastronomique” vorbește chef Guy Savoy în interviul de mai jos:

Bucătăria franțuzească beneficiază de un spațiu generos în presa locală iar pe site-ul dedicat evenimentului - http://int.rendezvousenfrance.com/en/events/fete-gastronomie-french-cuisine-festival – veți găsi și alte informații și video-uri utile dacă vreți să ajungeți chiar la Paris sau dacă vreți doar să faceți comparație.

Tot în septembrie în București are loc Rural Fest (eveniment ce aduce producatorii de la sate in mijlocul Bucureștiului, duminica 14 septembrie), Săptămâna restaurantelor (22-28), The Big Lunch (27 septembrie) și altele…

(sursa foto: Crama SERVE)

de Oana Grecea

De o calitate comparabilă cu a vinurilor din Franța sau Italia, vinurile românești nu sunt cu nimic mai prejos. Așa cum o masă bună cu prietenii este o bucurie, și o sticlă de vin împărțită cu cei dragi poate fi un privilegiu. Gândiți-vă de două ori când puneți pe masă un vin pentru o cină pregătită în detaliu, și dați o șansă vinurilor românești. Mai jos aveți recomandarea cu mâncarea a vinurilor SERVE.

Vin: Cuvee Alexandru

Miros: arome de prune uscate, piele, scorţişoară, coacăze

Gust: afine, coacăze, cireşe amare, taninuri dulci, vanilie

Cu ce meniu se serveşte: piept de raţă, curcan la cuptor cu piure de castane, tocană de viţel cu sos de bere şi ciuperci de pădure

Temperatura de servire: temperatura camerei (19 grade C)

Vin: Cuvee Amaury

An de recoltă: 2012

Soiul de struguri: Sauvignon Blanc, Riesling şi o „tuşă” de Chardonnay

Podgorie: Dealu Mare, DOC CMD

Miros: citrice, coajă de pâine, vanilie şi caisă proaspătă

Gust: fagure, vanilie, echilibrat, persistent

Cu ce meniu se serveşte: peşte, preparate de pui, curcan

Temperatura de servire: 14 grade C

Potențial de învechire: minim 7 ani

Vin: Cuvee Charlotte

An de recoltă: 2010

Soiul de struguri: Fetească Neagră, Merlot

Podgorie: Dealu Mare, VDOCCMD

Miros: violete, vanilie, condimente, stafide

Gust: fructe de pădure, mure negre, afine, piper, gust complex, un vin corpolent cu aciditate bună, tanini puternici dar eleganţi şi bine integraţi

Cu ce meniu se serveşte: vită argentiniană la grătar, miel la cuptor, vânat

Temperatura de servire: 19°C

Producătorii apreciază că acest vin, a 11-a editie de Cuvée Charlotte, se va dezvolta pentru încă minim 8 ani. Sfatul lor: păstraţi-l cu grijă în pivniţe răcoroase şi oferiţi-vă ocazia de a îl descoperi pe îndelete pe măsura ce “creşte”. Suntem siguri că vă va surprinde plăcut cu fiecare ocazie.

Vin: Terra Romana Chardonnay

An de recoltă: 2013

Soiul de struguri: Chardonnay

Podgoria: Dealu Mare, D.O.C.

Miros: flori de salcâm, vanilie, ananas, flori de tei

Gust: onctuos, corpolent, echilibrat cu note de miere, vanilie, gutuie

Cu ce meniu se serveşte: peşte cu sos, curcan la tavă, aperitiv, carne albă, mozzarella şi brânzeturi proaspete

Temperatura de servire: 10-12 grade C

Potenţial de învechire: 5 ani

Vin: Terra Romana Feteasca Neagră

An de recoltă: 2012

Soiul de struguri: Fetească Neagră

Podgorie: Dealu Mare, D.O.C.

Miros: prune coapte, stafide şi piper negru

Gust: complex, cu note de mure, cireşe amare şi prune uscate. Tanini puternici dar eleganţi, bună persistenţă. Potenţial bun de învechire

Cu ce meniu se serveşte: carne roşie, friptură de miel, vânat cu pene

Temperatura de servire: 17-190 C

Potenţial de învechire: 7 ani

Vin: Terra Romana Milenium Alb

An de recoltă: 2012

Soiul de struguri: Sauvignon Blanc 46%, Riesling de Rhin 20%, Fetească Albă 20%, Chardonnay 14%

Podgorie: Dealurile Munteniei, I.G.

Miros: flori de câmp, citrice, piersică albă

Gust: atac acid, citric cu note de miere de tei, fructe exotice, pepene galben. Complex și plin cu o persistență foarte bună pentru un vin alb.

Cu ce meniu se serveşte: peşte, fructe de mare, carne albă, brânzeturi ca Brie sau Camembert, aperitiv

Temperatura de servire: 13 grade C

Potențial de învechire: 5 ani

Terra Romana Roze

An de recoltă: 2013

Soiul de struguri: Fetească Neagră, Merlot

Podgoria: Dealurile Munteniei, I.G.

Miros: trandafir, caprifoi, piersică albă

Gust: fructe exotice, pepene galben, catifelat şi persistent

Cu ce meniu se serveşte: mezeluri uscate, carne albă, fructe de mare, brânzeturi proaspete, uşoare sau ca aperitiv

Temperatura de servire: 13 grade C

Vinul Cavalerului Roze

An de recoltă: 2013

Soiul de struguri: Cabernet Sauvignon, Merlot

Podgoria: Colinele Dobrogei, IG

Miros: căpşuni, floare de viţă

Gust: fragi, căpşuni, aciditate bună, echilibrat.

Cu ce meniu se serveşte: aperitiv, salate, fructe de mare, carne albă, mezeluri uscate, pizza, paste

Temperatura de servire: 13 grade C

Acest roze vă va surprinde prin aromele sale deosebite, ideal pentru a vă acompania cinele din serile calde de vară. Pentru a aprecia cu adevărat aromele lui de fructe exotice şi echilibrul său general, degustaţi-l la 13 grade C alături de meniuri uşoare, specifice anotimpului cald, fără să vă feriţi însă de pui sau carne slabă.

Vinul Cavalerului Pinot Noir

An de recoltă: 2012

Soiul de struguri: Pinot Noir

Podgoria: Dealurile Munteniei, IG

Miros: fructe roșii, vișine, coacăze roşii dar și stafide si cafea

Gust: complex, cu o bună aciditate care pune în evidenţă zmeură, cireşe, stafide. Final persistent, tanini moi, eleganți

Cu ce meniu se serveşte: carne albă, pizza, mezeluri crude, brânzeturi ușoare

Temperatura de servire: 13°-15°C

Pinot Noir Vinul Cavalerului este un vin sec, uşor, care trebuie consumat proaspăt. Taninurile sale neagresive, aromele proaspete și delicate dau acestui vin eleganţă şi fineţe, amintind de caracteristicile nobile ale soiului.

Degustat la 15°C, acest vin va fi perfect pentru a însoți preparate din carne albă, mezeluri crude şi brânzeturi ușoare.

Vinul Cavalerului Sauvignon Blanc

An de recoltă: 2013

Soiul de struguri: Sauvignon Blanc

Podgoria: Colinele Dobrogei, IG

Miros: grapefruit, lămâie, fructe exotice

Gust: uşor floral, suplu, elegant, proaspăt, persistent

Cu ce meniu se serveşte: fructe de mare, meniuri chinezeşti, pasăre

Temperatura de servire: 13°C

Vinurile pot fi achiziționate de aici.

Atașez și un mic ghid în engleză de potrivit mâncarea cu tipurile de vin.

de Oana Grecea

Ești dintre cei care consumă iaurt zilnic? Probabil faci parte din cei 31% (conștiincioșii) preocupați de alimentația sănătoasă, conform studiului Danone. Dacă ești în cealaltă jumătate, îți propun 5 variante ALTFEL de a include iaurtul în meniul tău zilnic.

Întâi hai să aflăm împreună 5 motive pentru care ar trebui să consumi zilnic iaurt, lucruri pe care le-am aflat și eu de la o companie cu 100 de ani de tradiție pe piață –  Danone:

1. Consumul de iaurt îmbunătățeste aspecte importante de sănătate și contribuie la asigurarea unei alimentații echilibrate. Beneficiile iaurtului se datorează conținutului de nutrienți importanți pentru sănătate, precum proteinele complete, calciul, potasiul, fosforul, zincul, bacteriile lactice vii și vitaminele.
2. Iaurtul reprezintă un aliat important în menținerea densității osoase. Se pare că, în România este o prevalență crescută a osteoporozei și fracturilor osteoporotice. De aceea specialiștii nutriționiști recomandă un pahar de iaurt zilnic. Consumul zilnic de iaurt, combinat cu exercițiul fizic zilnic și o alimentație echilibrată ajută la menținerea unei bune densități osoase de-a lungul vieții. Probabil ați văzut în jur, la cei care țin dietă sau la cei care fac sport că nu sar peste ”masa” cu iaurt.
3. Iaurtul poate fi asociat și cu pierderea în greutate, mai ales în zona abdomenului, locul unde se acumulează cea mai mare parte din țesutul adipos. Pentru asta se recomandă consumul de lactate degresate sau cu puțină grăsime, ca parte a unei diete controlate din punct de vedere caloric. Consumul zilnic de lactate este benefic și pentru echilibrul florei intestinale, care, la rândul ei, asigură buna funcționare a sistemului digestiv.
4. Iaurturile nu au conservanți și termenul de garanție de câteva săptămâni nu are legătură cu asta. Laptele proaspat pe care îl folosește Danone la fabricarea iaurtului se pasteurizeaza, ceea ce distruge microbii responsabili de alterare. După aceea, laptele este fermentat de fermenții (bacteriile lactice benefice), care creează o barieră împotriva pătrunderii altor microbi. Paharele închise ermetic protejează de degradare anumite componente (de exemplu împiedică râncezirea grăsimilor). Termenul de valabilitate este strâns legat de calitatea ingredienților și a procesului de producție. Danone controlează strict calitatea materiilor prime, liniile de producție sunt performante, iar ambalajele folosite sunt de unică folosință și perfect sigilate, păstrând produsul în condiții favorabile. În acelaşi timp, iaurturile sunt produse acidofile (conţin acid lactic rezultat din fermentarea laptelui) ceea ce le conferă o „auto-protecție”. Acidifierea este o metodă obișnuită de a feri alimentele de alterare și de a le păstra timp îndelungat (murături, marinate). Dacă produsele sunt păstrate la frig, conform recomandării, între +2 și +6 grade Celsius, ele își păstrează calitățile până la data expirării.

Și pentru că puterea exemplului este cea mai bună, iată și 5 moduri diferite de a-l consuma zilnic, respectiv 5 idei de rețete care să te inspire:

1. Iaurt (natural) cu gem de fructe și migdale pentru micul dejun. – Reteta aici – http://retetetv.ro/

2. Pui cu pesto și iaurt (natural) – reteta video aici. * Puteți folosi iaurt Danone Natural, relansat cu o rețetă nouă (detalii la sfârșitul textului)

3. Sandwich cu ton și iaurt degresat

(Ingrediente: 3 linguri maioneză, 3 linguri iaurt Danone fără grăsime, o linguriță coajă de lămâie rasă, o linguriță suc de portocale sau de lămâie, o conservă de ton întreg, o țelină mică mărunțită, jumătate de măr fără coajă – mărunțit, sare și piper. Amestecați bine, lăsați la rece câteva ore și puneți salata între felii de pâine cu castraveți deasupra, felii de ceapă roșie).

4. Cheesecake fără coacere, cu iaurt gras ; puteti folosi Cremosso Natur care are o grăsime de 5,3% – http://www.marthastewart.com/1004636/no-cook-red-white-and-blue-cheesecake

5. Dressing pentru salate cu iaurt

(Ingrediente: un iaurt de 250 grame, 30 ml ulei, 30 ml lămâie, sare și piper, pe care le mizați împreună. Dressingul îl folosiți la salată verde, la o salată de couscous, chiar și deasupra unui pește căruia vreți să-i schimbați puțin savoarea).

Aș putea contiua cu rețetele,  puteți face inclusiv somon la cuptor cu iaurt cu ierburi, îl puteți consuma cu cereale făcute în casă, puteți face tzatziki, puteți face sosuri de iaurt pentru paste cu creveți ori îl puteți folosi într-o multitudine de dulciuri. În timp veți putea viziona rețete cu iaurt pe site-ul Retete TV (rețete video de scurtă durată).

* Danone a relansat iaurtul alb Danone Natural, folosind o rețetă nouă, ce are la bază doar lapte și fermenți, fără supliment de proteine din lapte sau lapte praf. Noile iaurturi sunt pregătite din lapte integral de 3,5% grăsime, la standarde europene, colectat de la fermele cu care Danone colaborează, și fermenți activi benefici – ingredientul esențial, fără de care niciun iaurt nu poate fi creat.

de Oana Grecea

Nu sunt un fan al tehnologiei dar sunt curioasă din fire. Prin urmare am acceptat invitația Quick Mobile de a avea in teste, pentru 2-3 zile, ochelarii Google Glass cu care să filmez o rețetă. Am apelat, just în case, și la echipa de filmare de la Inversee, pentru că singură nu știu cum m-aș fi descurcat. Și bine am făcut.

”Nebunia” a început din momentul în care mi s-a spus că trebuie să am instalată pe telefon o aplicație care se va sincroniza cu contul meu de google. Am început mailurile și mesajele cu prietenii mai pricepuți în ale tehnologiei. Am aflat că aplicația merge pe Android și Iphone. Mi s-a spus așa: ”În funcție de ce sistem de operare are telefonul, ar trebui descărcată aplicația și apoi, din aplicația deschisă pe telefon, trebuie să faci pairing între Google Glass și telefon. În mod normal, după ce ai făcut toate astea, aplicația ar trebui sa te ghideze mai departe”.

2. Aplicația nu este disponibilă pe RO dar se poate descărca de pe http://apps.evozi.com/apk-downloader/. Introduci în câmpul de căutare de acolo “com.google.glass.companion” și apeși Generate download link și pe urmă butonul verde cu Click here to download….
3. Înainte de a putea instala aplicația, trebuie bifată în setările telefonului opțiunea Unknown Sources (de obieci se găsește în meniul Security sau Developer). Fisierul ala APK il download-ezi pe telefon.
4. După ce s-a făcut setarea de la pct. 3, se poate instala aplicația și seta Google Glass.

Astea au fost doar primele indicații. Ei bine, pe un telefon Android dar mai slab, nu a mers. Mie îmi apărea următorul mesaj: “Serviciul puncte de acces in retea al Glass CO1F este indisponibil..” Am încercat de câteva ori, am deschis și închis bluetooth-ul de câteva ori… și nimic. Pentru că se apropia ziua filmării am apelat la cineva din echipă cu Iphone să instalăm programul cu pricina. Pe Iphone nu au fost rateuri, însă asta a însemnat că toate filmele și pozele pe care le făceam se descărcau automat pe contul acelei persoane, deținătoarea contului de google cu care s-a logat. Am acceptat și asta pentru a putea duce până la capăt experiementul.

Cum a fost propriu-zis la filmarea cu ei? O scurtă poveste am spus în video-ul de mai jos:

Ce ar mai fi de subliniat? Că dacă i-ar ține bateria, dacă nu ar trebui să-i atingi pentru ”extend video”, dacă ar avea camera orientată mai în jos și ar răspunde într-u totul comenzilor vocale ar fi foarte buni pentru o filmare de rețetă. În bucătărie ai nevoie de mâini libere, de rapiditate, de lejeritate în mișcări. Google Glass sunt revoluționari dar au niște limitări care pentru video de rețete îi face încă neutilizabili. Dacă i-ați încercat pentru alte activități poate că aveți o altă părere.

În documentarea mea de cum să filmez și să gătesc cu Google Glass am descoperit că multe personalități i-au încercat și de-aceea m-am amuzat să fac colajul din poza de deschidere. Am descoperit că în SUA există o aplicație KitchMe, care poate fi descarcată de aici, căreia îi spui ce vrei să gătești și îți spune ingredientele și pașii, cu condiția ca acele ingrediente să existe în țara ta…

Punctul de vedere al echipei de filmare vis-a-vis de experiența cu Google Glass îl puteți citi aici. Rețeta video cu salata Nicoise pe care am gătit-o la filmarea Google Glass o puteți viziona pe site-ul meu ReteteTV.

de Oana Grecea

Planificarea timpului (time management)! Aceasta este principala regulă a cărții lui Mark Bittman (How to cook everything fast), editorialist New York Times și scriitor de cărți de gătit. Recomandă rețete rapide – timpul costă bani peste tot în lume – însă nu păcălește pe nimeni. Procesul gătitului implică mai multe sarcini: cumpărăturile, prepararea (curățare, tăiere etc), gătirea și curățenia de după. Genial de adevărat, nu? 

Cartea nu este tradusă în limba română, este apărută la editura Houghton Mifflin Harcourt și distribuită în România prin editura Okian. Autorul îmi este foarte drag datorită faptului că susține în toate mediile și prin toate activitățile gătitul acasă și vorbește despre importanța acestui lucru asupra sănătății, a familiei, a viitorului pentru copiii noștri. El spune că ”unele dintre cele mai bune momente în bucătărie sunt cele în care împărtășești cu familia și prietenii pregătirea unei mese”. Dacă stau bine să mă gândesc este o adevărată plăcere să pregătești masa la mai multe mâini. Treaba merge mai rapid, timpul trece mai ușor și mai plăcut într-o companie de care te bucuri.

How to cook everything fast (Cum să gătești totul rapid) nu are poze la rețete (așa cum au majoritatea cărților de bucate) însă paradoxal rețetele par așa de simple încât nu simți nevoia să vezi și preparatul final. Cartea beneficiază însă de câteva ilustrații care ”acompaniază” paginile de aranjare a bucătăriei pentru a găsi totul mai repede, paginile de ”scurtături” (shortcut) în pregătirea ingredientelor, cele de prăjire, pregătire a cărnii etc. Are 1056 de pagini și este structurată în mai multe capitole: Salate, Sandwiches, supe și tocănițe, paste, orez, legume, fasole și tofu, fructe de mare, pui, carne, mic dejun, aperitive, deserturi, rețete pentru vegetarieni (autorul a devenit de câțiva ani vegetarian).

Cum sa gatesti totul rapid, de Mark Bittman

Cum sa gatesti totul rapid, de Mark Bittman

Bittman se vede că gătește acasă! Peste tot îți arată cu ce poți înlocui un ingredient sau cu ce poți diversifica dacă nu ai ingredientul de bază. Exact cum facem și noi când gătim, nu? Mai mereu improvizezi în bucătărie pentru că nu ai timp sau bani de toate cele înșirate uneori într-o rețetă. (eu vă pot da exemplu de Tiramisu fără mascarpone, una dintre cele mai căutate rețete de pe acest blog, Tiramisu fiind însă în esență o rețetă cu mascarpone. Dar am dovedit că se poate și fără cu un gust la fel de bun ca în original).

Este maestrul aranjării și păstrării ingredientelor pentru o folosință ulterioră cât mai îndelungată și în condiții cât mai bune. Planul B pentru schimbarea a ceea ce se cere în rețetă cu ce aveți prin casă prevede înlocuirea stock-ului (am scris despre ce este stockul aici) cu apă, vin, bere, a roșiilor din salată cu cele mărunțite din conservă, a oțetului cu zeamă de lămâie, a sosului de pește cu cel de soia, a pătrunjelului cu mărarul sau busuiocul, a conopidei cu broccoli, a smântânei cu iaurt, a midiilor cu scoicile și tot așa (pag 21). Nu este uitat nici echipamentul util în bucătărie, cel care îți ușurează munca și ți-o face mai rapidă.

Cum sa gatesti totul rapid, de Mark Bittman

Cum sa gatesti totul rapid, de Mark Bittman

Dacă ar fi să recomand o singură rețetă cred că mi-ar fi foarte greu. Nici măcar un top 10 nu ar fi simplu de alcătuit. V-aș putea oferi însă o rețetă care mi s-a părut ”provocatoare” pentru gusturile cu care suntem obișnuiți noi românii: Salata de roșii cu căpșuni (sau pepene), cu brânză feta (sau mozzarella) și oțet balsamic. Ca mod de preparare, nimic complicat. Peste roșiile tăiate cubulețe adăugați căpșunile tăiate în jumătate și puneți peste ele în bol o linguriță de ulei de măsline, o linguriță de oțet balsamic, sare și piper. Deasupra presărați feta mărunțită sau mozzarella. Eu personal nu am încercat-o încă (deși familia a strâmbat din nas când am întrebat dacă ar mânca așa ceva) însă de câte ori voi găti din această carte vă voi semnala. Nu uitați, de-acum rețetele le pun pe site-ul Rețete TV.

Cartea lui Mark Bitmann, distribuită în România de editura Okian costă 142,99 lei și va putea fi comandată și de pe site-ul meu de rețete video – Rețete TV. Pentru mine este una din cărțile pentru care sunt bucuroasă și recunoscătoare că o am în bibliotecă, oricâte resurse mi-ar oferi internetul și oricât spațiu ar ocupa o carte de asemenea grosime.

de Oana Grecea

Ma gandeam de ceva timp ca pe pe site-ul meu Retete TV sa inaugurez o rubrica saptamanala de salate (ceea ce o sa si fac). Din punctul meu de vedere, nu mananci salate ca asa e in trend sau sanatos, mananci salate ca sunt bune, se prepara rapid, te salveaza de o garnitura la vreo friptura sau devin chiar ele fel principal.

Cumpar salate din Mega Image (marca proprie) si din Carrefour, salate Eisberg. Prin urmare, cum pe cele de la Mega Image nu stiam cine le fabrica, am luat legatura cu cei de la Eisberg. Vroiam sa vad cu ochii mei cum sunt ambalate, depozitate si mai ales daca sunt spalate, asa cum scrie pe punga.

Cum meseria de jurnalist freelancer te salveaza de multe ori sa ajungi in locuri nepermise, am fost primita pentru o vizita in fabrica, ba chiar am reusit sa vorbesc si cu managerul firmei, Lucian Trofin.

Din prima trebuie sa va spun ca m-au impresionat conditiile de siguranta. Ca si la fabricile de lapte pe care le-am mai vizitat, si la salate se intra steril, cu echipament adecvat, cu protectie maxima. Nu ai voie cu telefon si (aproape) nici cu aparat foto, motiv pentru care nu am exagerat cu fotografiile. In fabrica lucreaza 18 oameni, desi volumul de salate ambalate zilnic este de trei tone.

Eisberg este reprezentanta in Romania a unei companii elvetiene si joaca pe o piata in crestere de la an la an. In Romania, piata produselor de tip convenience este concentrata mai mult la oras (50% din salate se vand in Bucuresti), cei de la sate consumand probabil ceea ce cresc in gradina (cu siguranta nu la fel de diversificat ca tip de salata).

Din pacate romanii nu reusesc sa furnizeze nici materia prima pentru fabrica Eisberg din Cernica (Pantelimon, Ilfov). De aceea, conditiile meteorologice din diferite tari sunt principalul barometru pentru comanda materiilor prime. “In functie de sezon, tarile de provenienta sunt Spania, Italia, Grecia, Turcia si nordul Africii pe timp de iarna, Europa Centrala si Olanda pe perioada verii. O mica parte luam si din Romania, dar suntem foarte atenti la ce tratamente se aplica”, mi-a spus Lucian Trofin, general manager Eisberg Romania.

Pentru a fi proaspete salatele se culeg azi in tara de provenienta si in maxim 24 de ore sunt la poarta fabricii Eisberg Romania de unde pleaca ambalate in aceiasi zi. Pe pungi scrie ca durata de garantie este de 5 zile insa eu le-am tinut in frigider si doua saptamani si nu au patit nimic. Ambalarea, spalarea, depozitarea este asistata electronic si toti pasii (circuitul salatei in fabrica) sunt notati cu rigurozitate pe ecranele amplasate langa linia tehnologica care spala sau ambaleaza salata.

Din vorba in vorba am aflat si ca salatele pe care le iau de la Mega Image sunt produse tot de Eisberg, ceea ce m-a incantat ca acum stiu in ce conditii sunt produse. Nu stiu cum sunteti voi dar eu, cand vine vorba de produse marca proprie a vreunui retailer imi inchipui ca este mai prost sau de o calitate scazuta ca sa fie mai ieftin (desi salatele marca proprie sunt similare la pret cu cele Eisberg). Acum acest mit s-a spuberat cu siguranta. De altfel, aproape 60% din volumul de vanzari al Eisberg il reprezinta produsele „marca proprie” dezvoltate in parteneriat cu retailerii Carrefour si Mega Image. O astfel de colaborare inseamna pentru Eisberg Romania garantia serviciului complet la raft si faptul ca produsul lor – salata- devine accesibila unei categorii mai largi de consumatori.

Si totusi, cine sunt consumatorii de salate? Cei cu un stil de viata sanatos si nevoia de a economisi cat mai mult timp. Cei care stiu ca vitaminele ti le iei si dintr-un astfel de produs sau cei aflati vesnic la dieta si pentru care salata este o necesitate. M-as bucura sa cred ca in aceasta categorie intra si cei grabiti, pentru care a lua salata din punga si a o pune in farfurie cu un dresing adecvat este o varianta de luat in seama.

Cea mai cautata gama de salata din portofoliul Eisberg este Chef, urmata de Misticanza.

Mi-ar placea sa stiu: voi de ce mancati salata? Daca aveti idei de retete sau o opinie vis-a-vis de salatele existente in Romania, lasati-mi un comment la acest articol.

Fotografiile au fost facute cu un aparat Canon EOS Rebel T5i.

de Oana Grecea

Cine zice ca in bucatarie nu s-a revolutionat nimic? Sau ca nu exista inventii ori inovatii? Ei bine, mi-am dat seama de asta citind introducerea Juliei Child la a doua editie a cartii sale Mastering the art of french cooking (Arta de a stapani bucataria frantuzeasca sau Maiestria Gatitului Frantuzesc). 

Prima editie a cartii Mastering of French Cooking (o gasiti de cumparat prin libraria Okian), scrisa in 1950 si tiparita prin 1961 a ramas se pare in urma fata de anii 1983 (momentul cand Julia Child a facut aceasta revizie). Si ati zice ca nu s-au intamplat (poate) foarte multe, dar hai sa vedem: s-a inventat mixerul (Julia Child descrie in prima sa carte tehnici de tocat/maruntit manual, insa la a doua editie a adaptat din ele), au fost promovate noi tehnici de maruntire a ciupercilor, cepei sau cartofilor, noi metode de a face maioneza, s-a inventat drojdia uscata, tigaile anti-aderente nu erau disponibile in anii ’50, ciocolata si-a schimbat consistenta si noi tehnici de topire sau de facut sufleuri au fost inventate. Bucataria a tinut pasul cu tehnologia, nu?

Ei bine, cu metode noi sau vechi, cartea Juliei Child este un deliciu, nu numai pentru ca vorbeste despre bucataria frantuzeasca (preferata mea datorita faptului ca m-a invatat importanta untului in retete si alte mici trucuri) ci si pentru ca este completa, cum rar mi-a fost dat sa gasesc intr-o carte de bucate (ce-i drept, acum ele sunt tiparite pe nise de public). Mastering the art of french cooking este o carte in doua volume, cu peste 1000 de pagini. Nu are poze ci cateva desene/ schite/ grafice care redau procedeul descris sau care arata ustensilele folosite (exact cum are si Mark Bittman in cartea sa), iar ceea ce este interesant ca volum de munca (dincolo de faptul ca scrierea a durat peste 10 ani) este ca sotul Juliei Child (celebrul Paul, daca ati vazut filmul Julie and Julia) a facut intai poze la ceea ce gatea sotia sa, apoi ele au fost developate iar un grafician talentat (desi unele desene sunt facute chiar de Paul) a redat ceea ce a vazut in poze.

Absorbita de a va povesti continutul cartii am uitat sa va spun, in caz ca nu stiti cine este Julia Child (am scris un articol despre ea aici, in 2012, pe cand se implineau 100 de ani de la nasterea sa). Pe scurt, este prima femeie chef care a aratat ca gatitul acasa este pentru oricine. Americanca a absolvit la Paris cel mai celebru institut culinar – Cordon Bleu – si a scris mai multe carti de bucate (printre care de capatai ramane Mastering the art of French Cooking), iar emisiunea sa culinara a fost una din cele mai bune din toate timpurile.

Sa revenim insa la carte, pentru cine vrea sa stie daca merita sa dea banii pe ea sau sa o castige la concursul organizat de mine pe Retete TV.

Inainte de a ma apuca de gatit ceva (sau de a va sfatui sa incercati voi), nu ma pot abtine sa nu va mai spun cateva din sfaturile Juliei Child (de fapt peste tot, la fiecare capitol, la fiecare reteta veti avea asa ceva). Iata unele simple: puneti vasele in apa imediat ce le folositi si curatati imediat locul in care ati gatit; antrenati-va /obisnuiti-va sa folositi degetele si mainile la gatit, sunt instrumente minunate; obisnuiti-va sa prindeti mancarea fierbinte, scutit timp; tineti-va cutitele mereu ascutite; unul din locurile cele mai bune de cumparat obiecte de bucatarie sunt shopurile destinate hotelurilor sau bucatariilor profesionale, pentru ca acele obiecte sunt facute sa reziste la folosinta intensa; vasele de cupru sunt cel mai bun material de folosit in bucatarie (MULTUMESC JULIA CHILD PENTRU ACEST SFAT), dupa care cele de fonta; calitatea unui vin folosit la mancare nu e data de gradul de alcool ci de aroma sa; vinul alb folosit la mancaruri poate fi puternic si brut , dar niciodata acru sau fructos.

Are o nota pentru vasele de cupru in care spune ca sunt cele mai satisfacatoare pentru gatit pentru ca tin si raspandesc caldura foarte bine, pentru ca in ele mancarea nu se decoloreaza sau dezintegreaza si pentru ca te ajuta sa gatesti mai repede. Spune spre exemplu ca cel mai bine puteti bate albusurile intr-un bol de cupru. La capitolul de ustensile veti afla fiecare vas la ce e bun, care este dimensiunea si grosimea potrivite, fix ca pentru oamenii interesati.

De la tehnici, sfaturi, indicatii, dicţionar de termeni culinari, ilustratii sau prezentarea accesoriilor si a ustensilelor pana la retete simple dar si foarte elaborate (care va pun practic la grea incercare), de toate veti  gasi in cartea Juliei Child.

Singurul inconvenient al cartii sunt cantitatile indicate in masuri americane, desi in carte exista in fiecare volum un tabel de conversii (e cam greu insa sa te obisnuiesti cu aceste gramaje si sa stai sa la calculezi inainte de a te apuca de gatit).

Nu vreau sa uit sa va spun ca volumele au o prezentare grafica de exceptie, sunt cartonate si sunt vandute intr-o cutie de efect si sunt numai bune de oferit cuiva pasionat de gatit si care stie engleza. Inca imi exprim regretul pentru faptul ca nimeni nu s-a incumetat in Romania sa traduca si sa publice aceasta capodopera culinara. Este ca un manual pentru scoala de bucatari, ca o biblie in bucatarie daca vrei sa stii originile unei retete si modul cum se executa corect si de fapt sa ai un punct de pornire bun pentru orice vrei sa diversifici conform timpurilor moderne pe care le traim.

de Oana Grecea

Nu as fi scris despre ideea Staropramen de a oferi unui castigator Masterchef o lectie privata cu un mare chef din Cehia, daca nu ma convingeau cu ceea ce a rezultat din munca lor: o serie de retete asociate fiecarui tip de bere!

Sa ma explic.

1) Nu ma uit la televizor de vreo cativa ani, nu ma intereseaza nicio competitie, fie ea si de gatit, nu vreau sa stiu celebritati de la TV. Lumea mea este in online si cred si sper ca sunt multi ca mine.

2) Romanii sunt mari bautori de bere, iar sa asociezi berea cu mancarea si sa oferi oamenilor inspiratie este o idee foarte buna, mai ales cand inspiratia  vine cu retete video.

Pentru cine nu intelege titlul, sa explic expresia Mura in gura. Conform DEX = a-i da cuiva aproape integral soluția unei probleme pe care ar trebui s-o rezolve singur; a-i da cuiva ceva de-a gata.

Castigatorul locului III la Masterchef – Tudor Marcu si Marek  Raditsch, reputatul Chef de origine cehă au gandit o serie de retete pentru berea Staropramen.

Staropramen blondă a fost asociată cu o salată din homar, rosii, avocado si trufe, urmata de cotlet de porc glazurat cu sirop de artar si de o tarta cu crema din lime.

Straropramen bruna a fost asociata de Chef Marek cu pieptul de rata cu dressing din zmeura si branza de capra proaspata, urmat de calcan cu piure din telina, la felul principal, si brownie cu fistic, mousse de ciocolata si fructul pasiunii la desert.

Pentru Staropramen nefiltrata, cappucinno de dovleac, friptura de cerb in sos de cirese amare si budinca din caramel s-au dovedit a fi  cele mai bune alegeri.

Staropramen granat, o bere aramie, cu totul speciala, a insotit un aperitiv pe baza de cartofi si praz, cu icre de pastrav, arpagic, smantana si ou de prepelita, urmat de un fel principal din stiuca la gratar cu conopida, stafide si marar si de crème brullé cu sos de mere, la desert.

Pentru a afla mai multe despre ChefXperience si pentru a descoperi modul in care au fost preparate retetele inedite, urmariti pagina de Facebook: www.facebook.com/StaropramenRomania.

Una din retetele video o voi posta si eu pe site-ul propriu ReteteTV.