de Oana Grecea

Sunteți în căutarea alimentelor cu gust? Vă lipsește timpul și rețeaua necesară să le procurați? Iată că cineva s-a gândit la asta și a creat o platformă – Real Foods, care distribuie pentru cei interesați produse proaspete de la producători.

Real Foods livrează produse proaspete de la producători locali (și până la sfârșitul anului și internaționali), în București și în zonele de lângă. Ce și-au propus ei nu e deloc ușor. Gândiți-vă numai cât durează identificarea furnizorilor serioși, gestionarea comenzilor și livrarea lor proaspătă către consumatori. Eu una știu cât durează să cumpăr ouă proaspete de la cineva, curcani de la altcineva, legume de sezon atunci când ai tu timp să gătești. De aceea, inițiativa Real Foods mi se pare bună, pentru că nu am mai găsit o platformă în care să fie laolaltă toate aceste categorii.

Până la sfârșitul anului, portofoliul Real Foods va crește la 1.000 de produse și va fi acoperit în jur de 100 de producători locali și internaționali. Categoriile de produse selectate variază de la pâine cu maia, la ouă și lactate, carne de porc, de pui, de vită, legume, fructe, la dulciuri artizanale, miere și plante aromatice.

“Vrem să repunem în contact clienții care caută mâncare bună cu fermierii și producătorii mici și medii, pasionați de ceea ce fac. În general, producătorii mici nu pot acoperi volumele și prețurile cerute de marile lanțuri de retail și nici nu au forța de a își susține singuri un brand. Noi vrem să promovăm micii producători și fermieri și nu să-i ascundem sub etichetele unor branduri de retailer (private label)”,  spune Mircea Draja.

Real Foods se adresează clienților atenți la calitatea mâncării și a ingredientelor. “Principalul serviciu pe care îl oferim este selecția: facem eforturi pentru a identifica, testa și îmbunătăți împreună cu producătorii fiecare produs pe care îl vindem”, adaugă Mircea Draja.

Infrastructura Real Foods constă astăzi în depozit cu camere de frig și de congelare, iar lanțul de frig este neîntrerupt de la producător până la clientul final. De asemenea, este pusă la punct infrastructura tehnologică de verificare în timp real a stocurilor, de monitorizare a preferințelor clienților. Pentru ultrafresh (carne proaspată, pește proaspăt, fructe și legume), comenzile la furnizori se fac zilnic, cu o zi înainte de livrare, iar pentru a putea oferi clienților produse foarte proaspete, acestea sunt aduse în dimineața livrării sau cel devreme cu o seară înainte.

Real Foods are în plan pe termen mediu atragerea de noi parteneri pentru investiții în expansiunea pe segmentul de catering cu produse naturale.

Compania online de selecție și distribuție de alimente fresh și ultra fresh a investit 300.000 de lei (aproximativ 67.000 de euro) în extinderea portofoliului de produse, organizarea infrastructurii și a unui lanț logistic de frig neîntrerupt până la clientul final. Relansarea activității este o a doua fază în procesul de dezvoltare, după o perioadă de testare și calibrare a ofertei, de dialog cu clienții și scouting de alimente și producători. Până în anul 2018, Mircea Draja, unul dintre antreprenorii implicat activ în lansarea REAL FOODS, estimează o investiție de 1 milion de lei (223.000 euro), și o cifră de afaceri de 5 milioane de lei (1,1 milioane euro) în 2017.

Despre Real Foods

Compania și-a început activitatea la finalul lui 2015 cu un magazin online și cu investiții inițiale în structura de livrare, adunând, în prima fază, producători din județul Giurgiu și Ilfov și produse gurmet. Ulterior, compania a început activitatea de scouting de produse locale și a crescut echipa la 6 persoane. A stabilit, de asemenea, relații de colaborare cu producători internaționali pentru a asigura stocurile de produse proaspete, extra sezon. În continuare a dezvoltat specializări pe categoriile de produse, astfel încât procesul de scouting să se facă diferențiat. Noua poziționare a Real Foods se concentrează pe cultura gustului și a ingredientelor naturale, selecția de produse fiind operată din registrul producătorilor mici și medii, care îngrijesc natural produsele în fermele proprii.

Mircea Draja are aproape 20 de ani de experiență în management de top în cadrul Coca-Cola HBC la nivel regional. A activat în Rusia, Croația, Bosnia & Hertzegovina și Slovenia. Anul trecut s-a întors în țară și s-a implicat în lansarea Real Foods.

Florin Cojocariu este fizician, a lansat una dintre primele companii de advertising independente din România, DBF Advertising, a lucrat pe piețele internaționale ca manager în cadrul Ogilvy Paris, a fost marketing manager la Elite și a devenit în urmă cu 4 ani fermier, proprietarul CAP Gurbănești, unul dintre furnizorii de legume și plante aromatice al Real Foods.

Pagina lor de Facebook poate fi accesata aici.

de Oana Grecea

Folosesc să-mi ușurez munca legume și fructe congelate sau la conservă, adică orice scutește timp. Astfel că, m-am bucurat să aflu de varianta sănătoasă al vapore a legumelor D’Aucy lansate recent, pentru că procesul termic prinn care sunt făcute garantează păstrarea vitaminelor într-o proporție mare. Francezii de la D’Aucy introduc pe piața românească mult mai puține produse decât au în portofoliu, adică în limita capacității de absorbție a pieței românești. Poate au știu/cercetat, poate nu, dar varianta asta de legume conservate la aburi și cu puțin lichid în conservă cred că o să prindă la români, deși sunt mari consumatori doar de mazăre, fasole și porumb.

Noua gamă Al Vapore-Vapeur cuprinde 10 produse – amestec mexican (425 ml şi 212 ml), năut (425 ml), linte (425 ml), porumb dulce (212 ml – 425 ml), porumb Gold (212 ml – 425 ml), mazăre verde (212 ml) şi sfeclă roşie cuburi (425 ml). În ceea ce priveşte Gama pentru Salate, aceasta cuprinde atât 4 produse Al Vapore-Vapeur ambalate în cantităţi mici, cât şi alte 4 produse. Astfel, Gama pentru Salate este formată din porumb dulce, porumb Gold, morcovi baby, mazăre verde, amestec mexican, fasole roşie, amestec porumb cu fasole roşie şi sfeclă roşie cuburi.

„Produsele nou lansate, cât şi cele deja existente în gamă, răspund nevoilor actuale ale consumatorilor – de dozaj, rapiditatea în pregătirea unui fel de mâncare, alimentaţie sănătoasă şi mai ales de timp. Fiind gata de consum şi fără aditivi, legumele conservate sunt perfect adaptate stilului de viaţă actual – lipsa timpului, dorinţa de a mânca sănătos şi fără prea mult efort. Cu toate că încă majoritatea românilor gătesc în cantităţi mari, pentru întreaga săptămână, aceștia se adaptează tendinţei europene şi încep să pregătească mese rapide, în cantităţi de 2-3 porţii”, spune Crina Zdravcu, Director Comercial al d’aucy România.

Noile produse d’aucy vor fi prezente, ca şi întreaga gamă, pe rafturile magazinelor de tip hiper şi supermarket, cât şi cash&carry.

Cum arată consumatorul de legume conservate de calitate medie şi premium

Clientul de legume conservate, din categoriile medium şi premium, are următoarele trăsături:  nivel mediu de educaţie, venit mediu, vârstă cuprinsă între 25 şi 50 de ani, ritm cotidian alert. În ceea ce priveşe preocupările – stilul de viaţă sănătos, nevoia de timp liber şi pasiunea pentru anumite hobby-uri sunt relevante, acestea fiind unele din motivele pentru care apelează la astfel de produse.

În medie, un român cumpără, fiscalizat, legume conservate, de calitate medium şi premium, într-o cantitate de cca. 2,2 kg anual. Treptat însă, cantităţile cumpărate sunt tot mai mari. Raportat la cum aleg clienţii legumele conservate, reprezentanta d’aucy România este de părere că principalele criterii de selecţie sunt calitatea (percepţia calităţii), preţul, brandul şi nu în ultimul rând promoţiile şi semnalizarea la raft. În consecinţă, în cca. 75% din cazuri, decizia de achiziţie se ia pe loc, direct în magazin.

Un alt produs care este tot mai apreciat de către români este spanacul, un aliment care este consumat, la nivel european, mai ales în România şi Franţa. Personal ma impact bine cu conservele de sfecla, foarte usor de folosit, fara sa te mai murdaresti pe maini…

PRÉSIDENT, unul dintre brandurile cu produse fine și elegant prezentate a lansat de curând un nou sortiment de brânză cremoasă, tocmai bun de folosit în salată.

Branza Cremoasă PRÉSIDENT este un produs 100% din lapte de vacă, cu gust de telemea, dar o textură fină și cremoasă. Cutia are și o parte de zer pentru ca brânza să-și mențină prospețimea și gustul de lapte inclusiv după deschiderea ei.

Brânza Cremoasă PRÉSIDENT se potrivește de minune cu o salată mediteraneană dar merge și într-un pui a la grec, așa cum am avut plăcerea să constat pe cutia de brânză. Brandul a avut inspirația să pună pe folia care se desprinde de pe cutie și două rețete ca sugestie de pregătire (Salată Deliciu și Pui a la grec).

Despre PRÉSIDENT

PRÉSIDENT este unul dintre cei mai importanți producători de unt si brânzeturi din lume. PRÉSIDENT se distinge prin tradiție, măiestrie și pasiune pentru acestea, îmbrățisând atât produse locale, așa cum este telemeaua, dar și lansând brânzeturi internaționale consacrate, unice pe piața românească. Pentru mai multe informații, accesați pagina de Facebook PRÉSIDENT România http://www.facebook.com/presidentromania.

de Oana Grecea

Înainte de a muri aș vrea să fiu mulțumită de mine. Aș vrea să știu că am ajuns versiunea bună a gândurilor mele și că copilul meu se mândrește cu mine. Nu sunt pe moarte, dar am citit o carte (”Toate acele locuri minunate”) în care doi adolescenți sinucigași își puneau aceste întrebări existențiale. Tu, cel ce citești aceste rânduri, te-ai gândit ce ai vrea să faci înainte de a muri?

Cred că este o întrebare care necesită multă introspecție. Și cred că dacă te gândești mai bine și mai profund la momentul acela de trecere îți dai seama că Înainte de a muri nu-ți mai dorești ce ți-ai dorit toată viața: o casă, o mașină sau diverse lucruri prin casă. Îți dai seama că vrei să fii făcut lucruri sau să fi trăit momente.

De aceea, cu îngăduința ta cititorule voi continua să spun ce-aș mai vrea eu să fac Înainte de a muri, iar planurile mele pot fi pe termen lung, pentru că nu am de gând să mor curând.

Înainte de a muri aș vrea să mă pot relaxa două zile la rând fără să mă gândesc la treburile pe care le mai am de făcut, să fiu mereu o prietenă bună pentru prietenii mei (și de fapt să nu-mi pierd prietenii până mor, să fiu mereu înconjurată de ei), să pot citi o carte pe săptămână și atunci când mă lasă vederea și să scriu o carte care să mă facă celebră și în care oamenii să se regăsească. Înainte de a muri aș vrea să construiesc o afacere/revistă care să îmi supraviețuiască și să creez un spirit al ei care să rămână după mine.

Nu aș vrea să trec dincolo fără să fi simțit gusturile și mirosurile mâncărurilor din lumea întreagă, fie că le gust la ele acasă, fie că le încerc la mine acasă. Nu aș vrea să-i pierd prea curând pe cei dragi ai mei și aș vrea să îmbătrânesc frumos și decent.

Înainte de a muri aș vrea să înot mult, să vizitez sate și ferme din toată lumea, să sar cu parașuta, să învăț să călăresc, să învăț să dansez și să nu-mi fie rușine s-o fac. M-aș bucura să pot avea o grădină din care să răsară o floare plantată de mine și să mănânc cireșe și caise din curtea mea. Înainte de a muri aș mai vrea să merg într-o croazieră în care să nu-mi fie rău de mare. Aș vrea să trăiesc fără să dezamăgesc și fără să fiu dezamăgită și să se diminueze, odată cu timpul, suma neplăcerilor care ne amărăsc viața de zi cu zi.

Nu aș vrea să mor înainte de a-mi cunoaște nepoții și aș vrea să iubesc și să fiu iubită de partenerul meu până în ultimul moment. Aș vrea să mai simt emoție când mă ține de mână, când mă strânge în brațe sau când ne pupăm până la adânci bătrâneți. Dragostea este cel mai de preț dar pe care îl poți oferi și pe care îl poți primi.

de Oana Grecea

Electrocasnice mici cu efect mare. Nu sunt fidelă unui brand pentru că am făcut greșeala să cumpăr electrocasnicele mici la oferte, nu pe baza celei mai bune documentări. Îmi fac treaba cu ele dar cum le folosesc foarte des acum știu că cele mai bune sunt cele cu putere foarte mare, eventual semiprofesionale.

Încă visez la un mixer cu bol de mestecare și paletă puternică pentru frământat, dar nu mă decid să cumpăr pentru că nu am bani de unul cu peste 1000 W, la o râșniță de măcinat cafeaua și de făcut zahărul pudră, la o cafetieră mai de soi (deși cea pe care o am are avantajul că are sită de plastic pe care o spăl ușor și nu trebuie să cumpăr filtre) și la un toaster mai lat, care să nu taie felia în două sau pe care abia îl închid pentru că este foarte mic. Nu am prea folosit mașină de tocat carnea sau roșiile ori aparate de gofre.

Vreau să spun că sunt recunoscătoare electrocasnicelor mele mici pentru că îmi ușurează munca. Stau foarte bine depozitate în bucătăria mea Euphoria Kitchens Hall, le țin în sertarele ultra-spațioase, singurul care stă pe blat este blenderul și prăjitorul de pâine pentru că le folosesc zilnic.

1. Cel mai nou electrocasnic din gospodărie și cel de care sunt (momentan) foarte încântată este blenderul Russell Hobbs, pentru că îmi doream demult să pot face smothie-uri. Aș fi putut să pozez aici și storcătorul de citrice Philips care mi-a fost drag la început (mă entuziasmez oricum când primesc ceva nou de bucătărie) dar de care m-am dispensat pentru că se curăță mult prea greu, folosesc prea multe fructe pentru două-trei pahare de suc. Nu e cazul cu blenderul acesta care datorită faptului că stoarce și pulpa oferă o cantitate considerabilă de suc, iar de multe ori mai adaug puțină apă sau câteva cuburi de gheață (asta dacă mă refer strict la suc și nu la smothie). Mi-aș dori să pot pune mai mult grapfruit dar se simte prea tare pielița (chiar și pisată) pe care mi-e greu s-o îndepărtez și atunci evit să-l pun sau îl adaug numai atunci când am timp să curăț cum se cuvine acest fruct din gama citrice.

Oricum, îmi place compania britanică Russell Hobbs (fondată în 1952) pentru că am văzut produse cu un design frumos și materiale de calitate. De exemplu am apreciat la blender că are vasul de sticlă (asta îmi doream, nu de plastic), iar fierbătoarele lor sunt din inox și nu din plastic. De altfel, Russell Hobbs a revoluționat ritualul ceaiului lansând primul fierbător electric cu oprire automată. Are o gamă diversificată de electrocasnice, dar din ce știu cu putere (relativ) mică (până în 1000 w).

2) Mixerul Braun (văd pe site-ul lor că s-ar chema blender de mâna), l-am luat în varianta extinsă și cu 2 boluri de vidat (dar le-am folosit extrem de rar). Îl am de circa șapte ani, l-am folosit intens dar după cinci ani a cedat întâi motorul vertical care se atașa tuturor bolurilor și paletelor și apoi s-au rupt pe rând câte o elice la boluri. Dacă se strica tot odată poate optam pentru un alt mixer, însă cum s-au stricat treptat le-am înlocuit și acum sunt funcțonale. Reparațiile au costat aproape cât unul nou. Din păcate Braun România nu are nici site propriu, doar paginile celor de la service, unde mai nimic nu se repară, totul se înlocuiește. Ce mi-a fost clar după această experiență este că durata de viață a unui electrocasnic mic de gospodărie este de maxim cinci ani și că dacă îl folosiți intens va cedea chiar și mai repede. De aceea recomand mereu cumpărarea celei mai ieftine game profesionale pentru că alea vor avea durata de viață mult mai mare într-o bucătărie de familie. Revenind la mixerul Braun trebuie să vă spun că fac multe lucruri cu el: bat ouă, frișcă (cu paleta specială), blendez diverse chestii fierte (cu blenderul vertical), toc toate zarzavaturile crude (acum am 3 boluri de diverse dimensiuni iar cel mare are și niște cuțite de tăiat mai speciale), macin nuca etc. Bun la casa omului.

3) Cafetiera Domotec. Cea mai ieftină și no-name ”dotare” din bucătăria mea. Nu face cea mai deosebită cafea, dar atunci când am musafiri și vreau să fac mai multă cafea pe care s-o pot încălzi ușor o folosesc. Momentan am trecut la cafeaua la ibric.

4) Prăjitor pâine 4 felii Tarrington House. Achiziționat relativ recent pentru faptul că face patru felii deodată (copilul meu mănâncă aproape toată pâinea prăjită), îmi place că e de inox, are mai multe trepte, poți scoate pâinea și mai devreme dacă vrei etc. Îl recomand, l-am achiziționat din Metro și nu am găsit site-ul companiei, mă întreb dacă nu o fi făcut special pentru acest retailer.

5) Sandwich toaster Tefal – a fost primit la o promoție la cumpărarea altui obiect. E mic, se curăță greu, rămâne pătat, îl închid foarte greu chiar și când pun două felii de pâine toast cu cașcaval între ele. Îl folosim pentru că ne plac tipurile astea de sandwichuri însă nu îl recomand. Pe el scrie patru felii, dacă consideri jumătățile de felie una întreagă…

6) Mixerul de mână Gorenje. Ador mixerele de firmă și am așteptări pe măsură. Pe acesta l-am primit de ziua mea în noiembrie, după ce m-am văitat că mixerul Bosch de 300 w putere m-a lăsat și el după vreo 5 ani. Are puterea motorului de 425 w și s-a văzut diferența la bătut ouăle (mai repede) sau chiar la frământat (fac coca de pizza și de pâine). Ei bine, în ianuarie a cedat dar l-am reparat pe garanție, pentru că paletele s-au învârtit mai mult de 3 min cât e recomandat pe cărțulia lui și au topit plasticul de la îmbinarea paletelor cu aparatul propriu-zis. Acum sunt bucuroasă că funcționează dar sunt cu inima strânsă să nu mai pățească ceva. Îmi place designul și culoarea lui și cum se simte când îl ții în mână.

Pentru că nu pot pune în poza de deschidere un gif inserez mai jos ca să vedeți cum m-am jucat cu aceste poze. Mi-ar plăcea sa-mi scrieți voi ce electrocasnice folosiți și dacă sunteți în bucătărie fideli unui singur brand.

via GIPHY

de Oana Grecea

Colecția cea nouă de la Gorenje nu se cheamă așa (electrocasnice oglindă) și este rezultatul designerului Philippe Starck care le-a proiectat ca o reflexie a noastră. La prima vedere (fără testare că nu a fost cazul) ele îmi par aparate bibelou, pe care să le ții perfect curate ca să îți poți vedea imaginea în ele.

Gorenje are însă avantajul și experiența de peste 20 de ani în domeniul electrocasnicelor de top și noile modele lansate beneficiază de tehnologii înalte (eficiente, consum scăzut etc). Noua gamă completă de cuptoare incorporabile, sertare termice, cuptoare cu microunde, plite, hote, frigidere, sertare și panouri de decor pentru mașini de spălat vase beneficiază de un design modern (în măsura în care îți place să te reflecți și tu și urmele tale).

via GIPHY

Cuptoarele Gorenje by Starck vin cu un sistem de ventilație inovator care garantează circulația optimă a căldurii, asigurând astfel gătirea simultană pe mai multe niveluri, fără a se realiza transfer de mirosuri și arome. Alimentele preparate vor fi acum mai sănătoase, ingredientele păstrându-și intacte textura, gustul și calitățile nutritive. Toate cuptoarele cu microunde sunt echipate cu Tehnologia Inverter, care permite o distribuție uniformă a energiei pe bază de pulsații. Ca urmare, alimentele își mențin toate vitaminele, mineralele și fibrele, iar timpul de preparare este mult mai scurt.

Tehnologia XpandZone cu care este dotată plita cu inducție permite transferul eficient al căldurii de la plită la vasul de gătit, oferind totodată mai mult spațiu pentru vase mai mari. Funcția PowerZone îmbunătăţeşte performanţele plitei cu inducţie, utilizând doar 25% din energia consumată în mod obișnuit.

Hotele Gorenje by Starck sunt echipate cu un senzor de înaltă generație, AdaptTech, care detectează nivelul de impurități, abur și umiditate, reglând viteza ventilatorului în mod automat. Sistemul inovator de aspirare a aerului optimizează consumul de energie și în același timp reduce semnificativ zgomotul.

Tehnologia IonAir cu care este încorporată noua versiune de frigidere oferă umiditate optimă și temperatură ideală în fiecare compartiment, asigurând prospețime de durată alimentelor. Totodată, sistemul de monitorizare AdaptTech analizează obiceiurile de utilizare a dispozitivului.

Noua linie de electrocasnice, Gorenje by Starck are ca elemente distinctive ale colecției oțelul inoxidabil și sticla reflectorizantă, o îmbinare perfectă ce introduce noi standarde în materie de electrocasnice de bucătărie.

Am și eu din gama Gorenje un cuptor cu microunde incorporabil (voi scrie despre electrocasnicele mari din bucătărie peste puțin timp) și un mixer de mână despre care am scris aici. Când mi-am căutat electrocasnice le-am admirat gama de design retro (vintage/rustic) însă la cuptoare spre exemplu nu aveau posibilitatea să coci în paralel mai multe tăvi și lipseau alte facilități existente la modelele cu design modern.

Lumea este în mișcare, companiile lansează noi produse, agențiile promovează branduri, iar noi cei cu site-uri comunicăm către public noutățile. Uneori nu sunt foarte impresionată, alteori scriu despre chestii de care nu m-a rugat nimeni – pentru că mi-au plăcut, dar sunt și situații ca acestea în care am rămas în urmă cu aparițiile și m-am gândit s-o fac într-un post comun.

• Cea mai nouă campanie Milka se cheamă “Spune-i altfel că e specială”, și marchează apariția a două sortimente Milka Collage: Caramel și Biscuit, Zmeură și Alune. Milka Collage Caramel și Biscuit este o combinație specială între ciocolata Milka, bucățele de caramel ușor sărat, biscuit crocant și ciocolată intensă, într-un interior cremos. Milka Collage Zmeură și Alune aduce ca noutate gustul irezistibil al ciocolatei Milka, într-un mix de bucăți de zmeură și alune caramelizate. Campania a fost susținută în perioada 1-9 martie de activări în magazine, unde consumatorii care achiziționau produse de ciocolată Milka și Poiana puteau primi premii garantate (felicitări personalizate, cercei cu pietre Swarovski etc.), iar prin tragere la sorți, camere foto pentru a putea păstra amintirile speciale cu cei dragi. Pe http://orasultandretii.ro/ poți oferi un colaj de versuri tandre persoanei dragi.                                                             
• Fundaţia PRAIS a lansat în aceste zile cea de-a doua ediţie a proiectului naţional „Suntem generaţia în mişcare!”. Din acest an, acesta se derulează în 170 de licee din 14 oraşe şi 2 comune: Bucureşti, Ploieşti, Timişoara, Cluj – Napoca, Braşov, Codlea, Făgăraş, Predeal, Râşnov, Rupea, Săcele, Victoria, Zărneşti, Bran şi comunele Feldioara şi Prejmer. Iniţiativa se adresează adolescenţilor din clasele a IX-a, a X-a şi a XI-a, având ca obiective informarea şi educarea lor şi a familiilor acestora cu privire la importanţa şi beneficiile practicării activităţilor fizice zilnice, a sportului de masă, alimentaţiei echilibrate, somnului odihnitor, pentru o dezvoltare armonioasă. Totodată, sunt promovate: diversitatea, talentul individual, atitudinea pozitivă, deschiderea către nou şi cunoaştere, socializarea, voluntariatul, respectul de sine şi al altora.În această nouă ediţie, 65.000 de adolescenţi şi peste 2.700 de cadre didactice au primit materiale educaţionale. Principalul canal de informare şi de activare online al comunităţii de tineri este reprezentat de platforma integrată cu canalele de social media (Facebook şi YouTube) şi cu portalul www.generatiainmiscare.ro.

• Orbit reîmprospătează amintirile copilăriei, creând noua aromă Bubblemint, ce îmbină aroma fructată și notele proaspete de mentă. Dincolo de gustul delicios, noua gumă de mestecat Orbit Bubblemint are grijă și de sănătatea orală, ajutând la restabilirea nivelului optim al PH-ului și la păstrarea dinților curați și sănătoși. Orbit Bubblemint nu conține zahăr, menține sănătatea orală și oferă o senzație de curățare unică, care te scapă de resturile de mâncare, atunci când nu ai pasta și periuța de dinți la îndemână. Guma de mestecat fără zahăr oferă o modalitate accesibilă și plăcută de a avea grijă de cavitatea bucală, prin acțiunea de neutralizare a acizilor din gura și curățarea suprafeței dinților de fiecare dată când mănânci sau bei. Mai multe detalii pe – http://www.mestecaorbit.ro/.                                                 
• Bonduelle lansează pe piața din România o inovație în materie de preparare a supelor cremă, o gamă de produse create special pentru a oferi consumatorilor o nouă experiență culinară, gama de Legume pentru Supe Cremă de la Bonduelle. Noile produse încorporează procedeul exclusiv Bonduelle, deja pregătite la aburi, datorită căruia legumele își păstrează gustul, proprietățile nutriționale și culoarea, aducând totodată și beneficiul preparării simple și rapide, în numai 3 minute. Legumele pentru Supă cremă Bonduelle sunt disponibile în 3 rețete cu gusturi deosebite: 4 Green Mix, Happy Trio Mix și Sweet Orange Mix, asezonarea după propriul gust și imaginație aducând o multitudine de rețete diversificate. Gama de produse Bonduelle pentru supe cremă se găsește în magazinele din retailul modern: Cora, Carefour și Mega Image, dar și în retailul tradițional.                                                                               

Mâncarea de pe stradă este uneori mai bună ca cea din restaurante. Sunt zone – precum India – unde te-ai indoi de “condițiile de igienă” în care a fost preparată mâncarea, dar cu toate astea o savurezi din suflet. Spun asta majoritatea celor care au călătorit în Asia, India sau SUA, poate mai puțin în Europa, unde legile/ regulile și (poate) snobismul ne fac să ne îndoim de mâncărurile de pe stradă. De altfel, condițiile de obținere a unei autorizații de preparare și vânzare în stradă a mâncării sunt destul de drastice chiar și în România.

Așa se face că ar trebui să ne bucurăm și delectăm cu festivalurile de street food care ne oferă posibilitatea să mâncăm preparate făcute pe loc, rapid, proaspete, adesea din ingrediente locale și într-o atmosferă relaxantă, alături de o băutură și o muzică bună.

Între 7-10 iulie 2016 în Cluj, pe Aleea Stadionului, va avea loc Street Food Festival, sub recomandarea lui Chef Foa, eveniment pe care m-am decis și eu să-l mediatizez și recomand cu drag pentru că am un feeling că va fi drăguț și delicios. Lansat la inițiativa agenției clujene Why Not Us și sprijinit desigur de autorități, festivalul are ambiții mari și idei originale.

Chef Foa va găti live, în aer liber, în serile de 8 și 9 iulie, iar duminică va prepara un brunch pentru întreaga familie.

Despre festival puteți afla mai multe pe site-ul lor – http://streetfoodfestival.ro/. Vor fi mai mulți expozanți și producători locali, veți putea alege mâncare diversă și veți putea cumpăra ingrediente și preparate proaspete și handmade.

În privința condițiilor de participare ca expozant, contactați organizatorii la adresa de pe site și probabil veți afla de la ei dacă aveți gaze sau curent electric pentru gătit, dacă vă amenajați singuri standul sau ei vă pun la dispoziție doar o parcelă, care sunt costurile, ce număr de oameni estimează că vor participa.

Dacă sunteți doar turiști sau localnici din Cluj, trebuie să știti că este un eveniment potrivit pentru toată familia, iar dacă aveți copii vor exista și ateliere culinare pentru ei.

Urmăriți-mă și urmăriți-i (pe pagina de Facebook spre exemplu) pentru a fi la curent cu noutățile ce mai apar până în iulie.

Cu o lună înainte (3-5 iunie) va avea loc un alt festival de street food în București, în zona Băneasa Shopping City, o zonă prea comercială pentru gusturile mele.

Acest post vine din entuziasmul care m-a cuprins vazand torturile de la Cofetaria Cameliei si stiind persoana care le face. Mai mult, mi-a placut documentarea si gasirea de solutii ingenioase pentru orice cerere. Tortul cu Harry Potter sau rochia printesei au fost adevarate opere de arta.

Majoritatea au blat din ciocolata topita si cu lapte batut in el, ceea ce le confera o fragezime si o textura ca dupa o insiropare (dar fara senzatia de rupere). Cremele sunt de fiecare data diferite si inedite, de obicei pe gusturile clientului.

Torturile Cameliei sunt imbracate in fondant. Arta si maiestria intervin insa la figurine. Ca sa mai adauge un pas, uneori e nevoie de inca o zi de munca, dupa ce s-a uscat in prealabil stratul anterior.

Puteti comanda si voi si puteti sa o provocati pe Camelia cu tot felul de personaje, pentru ca e capabila sa le faca. Mai mult, fata de torturile din comert cu figurine, ale ei sunt si comestibile, nu numai frumoase.

Pentru comenzi si detalii de pret ii puteti scrie pe pagina de Facebook Cofetaria Cameliei. 

Camelia primește comenzi cu idei trăsnite, dar lăsați-i loc și pentru imaginația ei. Trebuie doar să-i spui care este pasiunea ta, a copilului tău sau a sărbătoritului care primește tortul, numărul de persoane pentru care vrei să ajungă și să te gândești la toate astea cu circa două săptămâni înainte.

Pe Camelia o găsești pentru comenzi aici și aici.

de Oana Grecea

”Mâncatul ne produce și bucurie, și plăcere estetică, ne faciliteză rememorări și solidarități, ne ajută să înțelegem cine suntem” (din cartea Cum erau Mesele de odinioră. De la Palatul Regal la Târgul Moșilor, apărută la editura Corint).

Nu departe de obiceiurile culinare din prezent ale românilor de sărbători, mesele predecesorilor noștri aveau o eleganță și un gust aparte. Chiar dacă acum le-am considera nesănătoase (majoritatea se prăjeau în untură), ele aveau însă calitatea că erau naturale, fără conservanți și gătite din preparate cărora astăzi le-am zice bio. Aș zice că per ansamblu strămoșii noștri mâncau totuși mai sănătos, chiar dacă ceva mai gras.

Și mai e ceva ce aș remarca la Mesele de odinioară. Aveau o identitate, o repetitivitate și creau așteptări pentru toți, de la sărac la boier ș.a. Astăzi, aproape că nu aș putea spune cum gătesc românii: românește? Cu specific internațional? Mai mult cu carne? Mai mult fără? Știu că încercările culinare cu tentă internațională înseamnă pe de-o parte chiar cultură, pentru că cunoști cum trăiesc și cum mănâncă semeni de-ai noștri de pe glob, dar recunosc că este foarte greu, dacă ar fi să notăm ce mănâncă românii, să găsim o linie comună și să tragem o concluzie.

Nu puteam ști cum erau mesele de odinioară fără imagini ale Arhivelor Naționale sau fără pagini de acest fel – ca în cartea la care fac referire – Cum erau Mesele de odinioră (De la Palatul Regal la Târgul Moșilor), astfel că, citind despre oameni și mai ales despre mese cu iz istoric am aflat o mulțime de lucruri.

”Ghiveciul, musacaua, pilaful și ciorbele ajung la noi din sud, alături de șerbet, cafea și delicioasele deserturi cu foi și umplutură de nuci (baclavaua, cataiful și sarailia). Mâncărurile cu carne de porc și anumite preparate din carne – cum sunt salamul și șunca – cartofii și preparatele cu varză dulce și murată ajung la noi din Europa Centrală”.

Ce se mânca de Crăciun? ”În dimineața Crăciunului sfârâia în untură friptura, într-o cratiță de tuci. Mâncam sarmale, caltaboș, friptură, cârnați, burtă de porc umplută și sarmale”.

La Anul Nou, ”mămica făcea salată boueuf, varză coaptă cu friptură de porc, cârnați, plăcintă cu brânză și murături în oțet”.

Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi au scris ”Carte de bucate boierești. 200 rețete cercate de bucate, prăjituri și alte trebi gospodărești”, tot pentru a păstra peste veacuri obiceiurile de atunci. Acum, orice am scrie despre mesele românești vom reprezenta doar o categorie și nu vom fi exponenții unei întregi generații.

În carte este menționată și celebra Sanda Marin (pe numele ei real Cecilia Maria Zapan), care a publicat pentru prima dată cartea sa de bucate în 1936 și a fost prefațată de marele gurmand Păstorel Teodoreanu.

Mi-a atras atenția și mi-ar plăcea s-o răsfoiesc (prilej să merg și eu la biblioteca publică că nu am mai fost demult) cartea apărută în primii ani ai sec XX: ”Buna menajeră sau carte de bucate”. Cea mai practică și mai bogată din toate cărțile de bucate scrisă până azi în limba română de Ecaterina Comșa. Ediția a IX-a a acestei cărți conține ”1255 rețete pentru diferite supe, ciorbe, aspicuri, mâncări, fripturi, gelatine, budinci, prăjituri, creme, înghețate, compoturi, dulcețuri, conserve”. Am găsit pe internet câteva pasaje/rețete din carte și mă întreb câte din ele se pot face astăzi, pentru că volumul are nevoie de o ”traducere” pentru mulți care intră în bucătărie. De exemplu nu am știut ce înseamnă ”făină picluită”, ”zahăr clocotit”, ”zahăr legat cu apă de flori”… (toate se regăseau într-o singură rețetă citită).

Tot ea zice un adevăr care azi deranjează: ”Bărbatul adună cele necesare traiului, iar buna lor întrebuințare și întreaga economie interioară a casei este de competența și atribuțiunea femeii”. A fi asociată cu statul la cratiță este ceva nedemn în zilele de astăzi, dar asta doar pentru cei care nu au înțeles importanța muncii femeii în gospodărie. Cred că doar economia de piață și capitalismul împiedică femeia să se dedice mai mult gospodăriei și copiilor, pentru că ea trebuie să și muncească pentru asigurarea traiului familiei. Pare deplasat să mai crezi că dacă te ține bărbatul acasă (în cazul fericit în care el își permite asta) ești o femeie întreținută sau fără perspective. E adevărat că asta depinde de cum se vede fiecare și de ce crede despre munca sa.

Pe lângă bun simț și rigurozitate, mesele de odinioară mai aveau și constanță. Oamenii rămâneau fideli oamenilor, furnizorilor, restaurantelor, brandurilor care le aduceau emoție, beneficii și de care erau mlțumiți. Regele Carol și-a păstrat cu fidelitate, vreme de 30 de ani, bucătarul șef – celebrul Papa Gilet, un francez extrem de talentat în arta culinară, patronul restaurantului Frascatti de pe Calea Victoriei.

Mâncarea bună era unul dintre motoarele ascensiunii sociale în primele decenii ale secolului al XIX-lea.

Alături de balurile organizate de familia Regală, Bucureștiul strălucea și prin balurile oferite de marile familii boierești: Șuțu, Știrbei, Bibescu. Importante erau salonul doamnei Oteteleșanu și cel al Principesei Irina Grigore Șuțu. Salonul Oteteleșeanu te consacra, la fel cum fac azi emisiunile televizate.

Mi-a făcut plăcere să citesc despre predecesorul comerțului online – comerțul ambulant. ”Pentru o bună parte din cumpărături, mai ales legume, fructe, zarzavaturi și lapte, gospodinele nu erau obligate să se ducă la piață și să se încarce cu sacoșe. Mărfurile veneau ele acasă, prin vânzători ambulanți”.

În cartea asta – Cum erau Mesele de odinioră (De la Palatul Regal la Târgul Moșilor) – am mai aflat o mulțime de lucruri interesante:

”La o masă de voievod, tacâmurile erau toate din argint numai ale domnului erau de aur. Șampania se turna în pahare mari, numai al lui Vodă și al Turcului erau de aur”.

”Invitațiile curții Regale cuprindeau numele și calitatea oaspeților, ora și ținuta recomandată”.

”George Enescu era un obișinuit al seratelor de la Peleș. Nu apuca să mănânce mai nimic, pentru că protocolul interzicea oaspeților să-și mai păstreze farfuria după ce Regele termina de mâncat. Cum Carol I mânca frugal și repede, iar Enescu era ultimul servit (fiind cel mai tânăr) compozitorul rămânea, mai mereu, nemâncat”.

”Familia regală era devotată vinurilor vechi românești, cum ar fi cele de la viile Brătianu. Odobești și Drăgășani”.

”Regina Maria invăța de la mama ei că lucrul cel mai de preț la o prințesă este să știe să vorbească cu folos și cu eleganță”.

Hai să vă redau și poza de mai sus, în caz că nu puteți citi ce scrie pe ea. Iată cum arăta un meniu:

Meniu

Mai întâi de toate

Ceva bun pe două farfurii, gustos și bine preparat de firma Ghermany, noua bodegă de pe bulevard

După aceia,

Mâncare gătită cu ce s-a putut găsi pe piață

Apoi

Fripturile Interaliate cu diferite zarzavaturi pacifiste

După acestea

Cocărie îndulcită după putere

Național

Brânză albă de Brăila

Pe lângă toate acestea

Băuturi albe, roșii, negre și spumoase răcorite și pe spongi

În colo… Mâncați,

Și beți

Cât puteți

Și cât aveți

de Oana Grecea

Sunteți în căutarea alimentelor cu gust? Vă lipsește timpul și rețeaua necesară să le procurați? Iată că cineva s-a gândit la asta și a creat o platformă – Real Foods, care distribuie pentru cei interesați produse proaspete de la producători.

Real Foods livrează produse proaspete de la producători locali (și până la sfârșitul anului și internaționali), în București și în zonele de lângă. Ce și-au propus ei nu e deloc ușor. Gândiți-vă numai cât durează identificarea furnizorilor serioși, gestionarea comenzilor și livrarea lor proaspătă către consumatori. Eu una știu cât durează să cumpăr ouă proaspete de la cineva, curcani de la altcineva, legume de sezon atunci când ai tu timp să gătești. De aceea, inițiativa Real Foods mi se pare bună, pentru că nu am mai găsit o platformă în care să fie laolaltă toate aceste categorii.

Până la sfârșitul anului, portofoliul Real Foods va crește la 1.000 de produse și va fi acoperit în jur de 100 de producători locali și internaționali. Categoriile de produse selectate variază de la pâine cu maia, la ouă și lactate, carne de porc, de pui, de vită, legume, fructe, la dulciuri artizanale, miere și plante aromatice.

“Vrem să repunem în contact clienții care caută mâncare bună cu fermierii și producătorii mici și medii, pasionați de ceea ce fac. În general, producătorii mici nu pot acoperi volumele și prețurile cerute de marile lanțuri de retail și nici nu au forța de a își susține singuri un brand. Noi vrem să promovăm micii producători și fermieri și nu să-i ascundem sub etichetele unor branduri de retailer (private label)”,  spune Mircea Draja.

Real Foods se adresează clienților atenți la calitatea mâncării și a ingredientelor. “Principalul serviciu pe care îl oferim este selecția: facem eforturi pentru a identifica, testa și îmbunătăți împreună cu producătorii fiecare produs pe care îl vindem”, adaugă Mircea Draja.

Infrastructura Real Foods constă astăzi în depozit cu camere de frig și de congelare, iar lanțul de frig este neîntrerupt de la producător până la clientul final. De asemenea, este pusă la punct infrastructura tehnologică de verificare în timp real a stocurilor, de monitorizare a preferințelor clienților. Pentru ultrafresh (carne proaspată, pește proaspăt, fructe și legume), comenzile la furnizori se fac zilnic, cu o zi înainte de livrare, iar pentru a putea oferi clienților produse foarte proaspete, acestea sunt aduse în dimineața livrării sau cel devreme cu o seară înainte.

Real Foods are în plan pe termen mediu atragerea de noi parteneri pentru investiții în expansiunea pe segmentul de catering cu produse naturale.

Compania online de selecție și distribuție de alimente fresh și ultra fresh a investit 300.000 de lei (aproximativ 67.000 de euro) în extinderea portofoliului de produse, organizarea infrastructurii și a unui lanț logistic de frig neîntrerupt până la clientul final. Relansarea activității este o a doua fază în procesul de dezvoltare, după o perioadă de testare și calibrare a ofertei, de dialog cu clienții și scouting de alimente și producători. Până în anul 2018, Mircea Draja, unul dintre antreprenorii implicat activ în lansarea REAL FOODS, estimează o investiție de 1 milion de lei (223.000 euro), și o cifră de afaceri de 5 milioane de lei (1,1 milioane euro) în 2017.

Despre Real Foods

Compania și-a început activitatea la finalul lui 2015 cu un magazin online și cu investiții inițiale în structura de livrare, adunând, în prima fază, producători din județul Giurgiu și Ilfov și produse gurmet. Ulterior, compania a început activitatea de scouting de produse locale și a crescut echipa la 6 persoane. A stabilit, de asemenea, relații de colaborare cu producători internaționali pentru a asigura stocurile de produse proaspete, extra sezon. În continuare a dezvoltat specializări pe categoriile de produse, astfel încât procesul de scouting să se facă diferențiat. Noua poziționare a Real Foods se concentrează pe cultura gustului și a ingredientelor naturale, selecția de produse fiind operată din registrul producătorilor mici și medii, care îngrijesc natural produsele în fermele proprii.

Mircea Draja are aproape 20 de ani de experiență în management de top în cadrul Coca-Cola HBC la nivel regional. A activat în Rusia, Croația, Bosnia & Hertzegovina și Slovenia. Anul trecut s-a întors în țară și s-a implicat în lansarea Real Foods.

Florin Cojocariu este fizician, a lansat una dintre primele companii de advertising independente din România, DBF Advertising, a lucrat pe piețele internaționale ca manager în cadrul Ogilvy Paris, a fost marketing manager la Elite și a devenit în urmă cu 4 ani fermier, proprietarul CAP Gurbănești, unul dintre furnizorii de legume și plante aromatice al Real Foods.

Pagina lor de Facebook poate fi accesata aici.

de Oana Grecea

Folosesc să-mi ușurez munca legume și fructe congelate sau la conservă, adică orice scutește timp. Astfel că, m-am bucurat să aflu de varianta sănătoasă al vapore a legumelor D’Aucy lansate recent, pentru că procesul termic prinn care sunt făcute garantează păstrarea vitaminelor într-o proporție mare. Francezii de la D’Aucy introduc pe piața românească mult mai puține produse decât au în portofoliu, adică în limita capacității de absorbție a pieței românești. Poate au știu/cercetat, poate nu, dar varianta asta de legume conservate la aburi și cu puțin lichid în conservă cred că o să prindă la români, deși sunt mari consumatori doar de mazăre, fasole și porumb.

Noua gamă Al Vapore-Vapeur cuprinde 10 produse – amestec mexican (425 ml şi 212 ml), năut (425 ml), linte (425 ml), porumb dulce (212 ml – 425 ml), porumb Gold (212 ml – 425 ml), mazăre verde (212 ml) şi sfeclă roşie cuburi (425 ml). În ceea ce priveşte Gama pentru Salate, aceasta cuprinde atât 4 produse Al Vapore-Vapeur ambalate în cantităţi mici, cât şi alte 4 produse. Astfel, Gama pentru Salate este formată din porumb dulce, porumb Gold, morcovi baby, mazăre verde, amestec mexican, fasole roşie, amestec porumb cu fasole roşie şi sfeclă roşie cuburi.

„Produsele nou lansate, cât şi cele deja existente în gamă, răspund nevoilor actuale ale consumatorilor – de dozaj, rapiditatea în pregătirea unui fel de mâncare, alimentaţie sănătoasă şi mai ales de timp. Fiind gata de consum şi fără aditivi, legumele conservate sunt perfect adaptate stilului de viaţă actual – lipsa timpului, dorinţa de a mânca sănătos şi fără prea mult efort. Cu toate că încă majoritatea românilor gătesc în cantităţi mari, pentru întreaga săptămână, aceștia se adaptează tendinţei europene şi încep să pregătească mese rapide, în cantităţi de 2-3 porţii”, spune Crina Zdravcu, Director Comercial al d’aucy România.

Noile produse d’aucy vor fi prezente, ca şi întreaga gamă, pe rafturile magazinelor de tip hiper şi supermarket, cât şi cash&carry.

Cum arată consumatorul de legume conservate de calitate medie şi premium

Clientul de legume conservate, din categoriile medium şi premium, are următoarele trăsături:  nivel mediu de educaţie, venit mediu, vârstă cuprinsă între 25 şi 50 de ani, ritm cotidian alert. În ceea ce priveşe preocupările – stilul de viaţă sănătos, nevoia de timp liber şi pasiunea pentru anumite hobby-uri sunt relevante, acestea fiind unele din motivele pentru care apelează la astfel de produse.

În medie, un român cumpără, fiscalizat, legume conservate, de calitate medium şi premium, într-o cantitate de cca. 2,2 kg anual. Treptat însă, cantităţile cumpărate sunt tot mai mari. Raportat la cum aleg clienţii legumele conservate, reprezentanta d’aucy România este de părere că principalele criterii de selecţie sunt calitatea (percepţia calităţii), preţul, brandul şi nu în ultimul rând promoţiile şi semnalizarea la raft. În consecinţă, în cca. 75% din cazuri, decizia de achiziţie se ia pe loc, direct în magazin.

Un alt produs care este tot mai apreciat de către români este spanacul, un aliment care este consumat, la nivel european, mai ales în România şi Franţa. Personal ma impact bine cu conservele de sfecla, foarte usor de folosit, fara sa te mai murdaresti pe maini…

PRÉSIDENT, unul dintre brandurile cu produse fine și elegant prezentate a lansat de curând un nou sortiment de brânză cremoasă, tocmai bun de folosit în salată.

Branza Cremoasă PRÉSIDENT este un produs 100% din lapte de vacă, cu gust de telemea, dar o textură fină și cremoasă. Cutia are și o parte de zer pentru ca brânza să-și mențină prospețimea și gustul de lapte inclusiv după deschiderea ei.

Brânza Cremoasă PRÉSIDENT se potrivește de minune cu o salată mediteraneană dar merge și într-un pui a la grec, așa cum am avut plăcerea să constat pe cutia de brânză. Brandul a avut inspirația să pună pe folia care se desprinde de pe cutie și două rețete ca sugestie de pregătire (Salată Deliciu și Pui a la grec).

Despre PRÉSIDENT

PRÉSIDENT este unul dintre cei mai importanți producători de unt si brânzeturi din lume. PRÉSIDENT se distinge prin tradiție, măiestrie și pasiune pentru acestea, îmbrățisând atât produse locale, așa cum este telemeaua, dar și lansând brânzeturi internaționale consacrate, unice pe piața românească. Pentru mai multe informații, accesați pagina de Facebook PRÉSIDENT România http://www.facebook.com/presidentromania.

Rareori se întâmplă ca citind ceva să fii împins să acționezi direct și imediat. Cărțile lui Peter Mayle te fac ori să-ți cumperi primul bilet spre Provence (Franța), ori să te apuci de gătit sau de mâncat preparate franțuzești.

Am citit pe nerăsuflate și una după alta, UN AN ÎN PROVENCE, DIN NOU ÎN PROVENCE și PROVENCE PENTRU TOTDEAUNA (editura Rao) și sper ca de Crăciun să am parte și de Lecții de Franceză (aventurile autorului cu cuțitul, furculița și tirbușonul pe melagurile Franței) și Provence de la A la Z (selecție de mâncăruri, obiceiuri și cuvinte sub forma unui dicționar).

Deși le-am citit foarte repede, a mă așterne la scris a fost un proces elaborat pentru că am căutat imagini, descrieri, videouri despre Provence, apoi despre rețetele sau obiceiurile pomenite, apoi am luat din bibliotecă cele două volume ale Juliei Child (The art of French Cooking) și m-am îndrăgostit din nou de ele și m-am pus pe gătit. Scrisul l-am lăsat la urmă, ca o binecuvântare după o documentare pe cinste.

Nu știu cum citesc alții, dar mie îmi ploua în gură la anumite descrieri ale mâncărurilor și mi s-a făcut dor de pâinea de casă cu maia pe care o făceam pe când cochetam cu antreprenoriatul și mă ocupam serios de site-ul meu www.retetetv.ro.

Peter Mayle – http://www.petermayle.com/ – este un autor englez care s-a mutat în Franța (regiunea Provence) prin 1988 și a scris aventura sa de instalare în această regiune, cu tot ce ține de o mutare într-o țară și o regiune nouă. Povestirile sunt reale iar personajele/ vecinii și restaurantele menționate sunt și ele autentice.

Aș începe să vă informez cu ceva ce am citit în documentarea mea. Care credeți că sunt cele cinci ingrediente pe care oricine aspiră să gătească franțuzește ar trebui să le aibă mereu în frigider sau în cămară? (eu de-acum încolo voi încerca să le am): unt nesărat, ceapă (eschalot), ierburi proaspete, stock de pui (din păcate la noi nu se găsește ușor de cumpărat dar fac în casă) și vin alb – pentru gătit și pentru plăcerea din timpul gătitului…

EDUCAȚIE ȘI INSPIRAȚIE GASTRONOMICĂ

Dacă vă spun și despre ce a scris Peter Mayle despre uleiul de măsline cu siguranță vă duceți să vă faceți un mic stoc pentru toate acele plăceri. Iată ce am aflat din cărți: Uleiul produs în valea Les Baux era cel mai bun. Putea fi cumpărat de la o fabrică mică de ulei din Maussane-les-Alpilles. Numele oficial al întreprinderii – Cooperative Oleicole de la Valees des Baux.

O lingură de ulei de măsline pe stomacul gol înainte de a bea este ca un pansament gastric care protejează împotriva efectelor unei cantități prea mari de vin nou roze.

Uleiul de măsline ajută digestia, combate colesterolul, frânează procesul de îmbătrânire a pielii, oaselor și articulațiilor și se spune că te poate proteja împotriva anumitor forme de cancer.

Italia produce circa 25% din toată cantitatea de ulei provenind din țările mediteraneene. Provence nu furnizează decât aproximativ 3% din total.

”Uleiul noi îl folosim la gătit, îl punem în supe, păstrăm brânza de capră în el și, acum, am obiceiul să beau un păhărel în fiecare zi, înainte de micul dejun. Spre deosebire de vin, uleiul de măsline nu e ajutat de trecerea timpului, dimpotrivă, cel proaspăt este cel mai bun. Toate uleiurile de măsline conțin acizi grași liberi. Ca să fie definit drept extravirgin, un ulei trebuie să conțină sub 1% din acești acizi. La peste 1%, dar sub 1,5%, ai un ulei vierge fine. Orice procent deasupra, până la 3,3% poate fi, de asemenea, calificat ca virgin. În România, dacă urmăriți cu atenție, puține sticle de ulei de măsline au inscripționat gradul de aciditate. (Atenție deci ce cumpărați dacă tot dați un ban…).

Uleiul bine bătut cu un gălbenuș de ou poate fi folosit ca mască garantată că va hrăni și cel mai uscat ten. Ulei amestecat cu esență de rozmarin îți detensionează mușchii. Un amestec de ulei cu mentă verde, masat pe tâmple, se spune că face minuni pentru suferinzii de migrene. O lingură de ulei înainte de a bea va proteja mucoasa gastrică, va tempera mahmureala și va asigura un transit intestinal fără probleme. Era foarte bun și în cazul constipației.

Pentru a obține un singur litru de ulei era nevoie de cinci kilograme de măsline”. Mayle a  devenit dependent și de gustul măslinelor, consumate așa cum sunt culese sau negre, făcute tapenade (pastă de măsline cu anșoa) cremoase, încununând ouăle de prepeliță; în tarte și salate sau presărate în aluatul jimblei. 

Tot ce se produce în Franța în privința mâncării este bun, dar unele zone au reputația de a produce cele mai bune lucruri – cele mai bune măsline la Nyons, cel mai bun muștar la Dijon, cei mai buni pepeni la Cavaillon, cea mai bună smântână în Normandia, trufele cele mai bune provin din Perigord.

La un restaurant din Lambesc au servit: friptură de miel cu verdețuri, daube, vițel cu trufe și un fel de mâncare misterios denumit fantaisie du chef. Chelnerul le spuse: Întotdeauna e la fel. Bărbaților le place fantaisie.

Vinul bun și femeile frumoase provin din Visan….

Cina se încheie, potrivit obiceiului de aici, cu brânză de capră.

”De când ne-am mutat în Franța am devenit obsedați de brutării. Am încercat pâinea consistentă din Lumieres, mai rotofeie decât obișnuita baguette, și așa-numitele boules din Cabrieres, cu coaja prăjită, de mărimea unor mingi de fotbal dezumflate. Am învățat care pâini țin o zi și care își pierd prospețimea după trei ore; care este cea mai bună pâine pentru croutons sau pentru a fi unsă cu sosul rouille și apoi scufundată într-o supă de pește. Ne-am obișnuit cu priveliștea plăcută, dar surprinzătoare la început a sticlelor de șampanie oferite la vânzare alături de tarte și alte produse de patiserie care sunt preparate în fiecare dimineață și se cumpără până la prânz.

Șaptesprezece brutari din Cavaillon figurau în Pages jaunes, dar ni s-a spus că una din brutării le depășea pe celelalte în ceea ce privește varietatea și calitatea deosebită a pâinii, fiind un veritabil palais de pain. La Chez Auzet, actul de a coace și a mânca pâine și produse de patiserie fusese ridicat la rangul unei mici religii. Auzet a tipărit o listă completă cu toate sortimentele de pâine – Carte des pains.

A fost încă un pas în educația mea franțuzească. La aperitif puteam să aleg între feliile pătrate numite toasts, pain surprise care putea fi împănată cu bucățele mici de șuncă, și savuroasele feuillets sales. Mai greu era când trebuia să aleg pentru masa de prânz. Să presupunem, de pildă, că doream să încep cu crudites. Pentru aceasta erau patru sortimente posibile: pâine pentru ceapă, pâine pentru usturoi, pâine pentru măsline sau pâine pentru brânza Roquefort. În ”evanghelia după Auzet” un singur fel de pâine mergea cu fructele de mare, și anume pâinea de secară tăiată felii subțiri.

Am numărat optsprezece varietăți de pâine, de la cea cu cimbru și piper la cea cu nuci și tărâțe. Vroiam pâine pentru a o servi cu ficat de vițel. Mi s-a recomandat banette, o pâine mică, rotundă, cu coaja de culoare închisă” – își încheie Mayer capitolul despre pâine și brutării.

Friptura Provensală este numită pebronata.

Procedura obișnuită în comerțul cu trufe – furnizorii nu cred în hârtii, nu dau chitanțe și tratează cu dispreț noțiunea ridicolă de impozit pe venit.

Rabasses este cuvântul provensal pentru trufe (din cartea Din nou în Provence).

Sticla de Chateaneuf-du-Pape, pregătită pentru brânzeturile de mai târziu –  este soiul de vin cel mai lăudat parcă în carte.

În Laguiole e și locul de baștină al puiului Gauloise Blonde, cel mai aristocratic și delicious pui.

REȚETĂ Aligot, un fel sățios, o aducere aminte că mâncarea nu trebuie să fie complicată ca să aibă gust: 800 grame cartofi; 430 grame de tome d’Aubrac, o brânză proaspătă din partea locului; 200 grame smântână, Usturoi; Sare, piper. Din cartofii fierți se face un piure, se adaugă brânza și smântâna, usturoiul, sarea și piperul; se bate amestecul ca și cum viața ți-ar depinde de acest lucru. Dacă extragi cu greu ligura din cratiță înseamnă că ai insistat prea mult.

Auberge de la Mole, un restaurant căruia îi dăruiesc cel puțin trei dintre stelele mele personale. Familia Raynal se ocupă de Auberge de patruzeci de ani. ”Pâinea prăjită a sosit prima, dar nu feliile anglo-saxone subțiri și moi. Aici aveam o pâine de țară, tăiată în felii groase, crocante, ușor rumenite pe ambele fețe, calde și moi în interior”.

La acest restaurant se serveau trei feluri de desert: o tartă mică, fierbinte, de mere, un vas adânc cu creme caramel și un bol de pere fierte la foc mic în vin roșu. La final, cafea și un strop de Calvados. (Calvados este denumirea unei băuturi alcoolice de tip rachiu, distilată din cidru de mere și de pere. Rachiul atfel obținut se lasă la învechit în butoaie din lemn de gorun sau de castan).

L Auberge de La Mole, era tipul de restaurant pe care-l poți găsi numai în Franța: extrem de profesionist, dar unde totuși te simțeai ca în bucătăria unui prieten, destins și confortabil.

Bistro du Paradou. La fel ca la restaurantul gării din Bonnieux, mâncai și beai ce ți se dădea.

Deși au meniuri cu valori nutriționale mari – un coșmar pentru cardiologi și feluri care înoată în colesterol, Franța are una din cele mai mici rate de boli severe de inimă în lumea occidentală.

Charentais sublimes, pepenii favoriți ai lui Alexandre Dumas – tatăl.

Cel mai bun lucru cu un pepene este să-i tai un capac, să extragi semințele, să torni o sticlă de votcă în interior și să lași pepenele în interior timp de 24 de ore. Votca este absorbită de miezul pepenelui, devenind un desert extrem de apreciat.

”Există o teorie foarte interesantă cu privire la foame și noi am descoperit că-i adevărată. Sună cam așa: după o anume cantitate dintr-un fel de mâncare, simți că te-ai săturat. Însă, odată cu schimbarea aromei și texturii, apetitul îți reînvie într-o manieră aproape magică”.

Despre Ghidul Michelin versus ghidul Gault-Millau

Ghidul GAULT – MILLAU. Michelin este neprețuit și nimeni n-ar trebui să călătorească în Franța fără el, dar se limitează strict la prețuri, categorii și specialități. Gault-Milau îți dă și amănunte. Îți spune despre bucătar – dacă e tânăr, dacă a făcut școala, dacă are o reputație bună, dacă se bazează numai pe succesele din trecut sau încearcă mereu să se perfecționeze. Îți va da unele indicații despre stilul restaurantului, dacă are o priveliște frumoasă sau o terasă primitoare. Va face comentarii asupra serviciului și clientelei, asupra prețurilor, asupra atmosferei. Deseori prezintă în detaliu lista de bucate și de vinuri.

Autorul mai citează și Le Guide Gantie, scrisă de un profesionist în ale gastronomiei – Jacques Gantie, care prezintă 750 bonnes tables dintr-un capăt în altul al regiunii Provence. După ce o veți citi, testați felurile descrise de el…

(căutând să văd dacă există acest ghid și în România am avut plăcuta surpriză să citesc că în octombrie s-a lansat și la noi – un articol interesant despre acest ghid citiți aici).

OBICEIURI PROVENCE-ALE

Peter Mayle are talentul de a include în povestirea sa despre instalarea și apoi traiul în regiunea Provence chestii utile oricui ar intenționa să se mute acolo sau poate doar informații pentru cultura generală a fiecăruia. Iată mai jos câteva exemple.

Metayage: proprietarul pământului plătește costurile pentru noii butuci de vie și pentru îngrășăminte, în timp ce fermierul stropește via, culege strugurii și taie uscăturile. La sfârșitul sezonului, fermierul ia două treimi din profit, iar proprietarul o treime.

Peter Mayle locuiește în Luberon.

Vacanțele în Provence se iau în august.

În Provence încă se mai folosește vatra – ca să gătești, să stai în jurul ei, să-ți încălzești degetele de la picioare și să-ți încânte ochiul.

Primăria satului era oficial denumită Salle des Fetes.

În Provence munca în construcții este foarte asemănătoare cu războiul în tranșee.

Hornar-ul îți dă un certificate de ramonage. În cazul unui incediu din cauza unui horn necurățat, îți iei amendă de la pompieri și nici societatea de asigurări nu plătește dacă nu ai acest certificat.

Levănțica are mutiple întrebuințări, dar una mi-a atras atenția: poți păstra câteva legături de tulpini uscate pentru primul foc la începutul iernii și casa va mirosi exact ca atunci când erau proaspete.

Bătrânii din Provence joacă bules.

Unele dintre cele mai populare sate, cum ar fi Gordes și Bonnieux se aglomerează în iulie și august.

Apetitul francezilor pentru anunțuri este egalat numai de plăcerea de a le ignora complet.

În loc de încheiere

Cartea Un an în Provence a fost scrisă în 1989. Se zvonea că până în 1992, Provence va deveni California Europei. Autorul spune că ”astăzi (momentul 1989), pot să mă uit pe fereastră și să văd munți și dealuri acoperite de vii și să aud doar vecinul blestemându-și tractorul care nu mai pornește. ”El va face însă o pauză la prânz și se va duce acasă să mănânce, iar apoi își va trimite nevasta să repare tractorul. Între timp, va face o plimbare cu câine prin pădure…”.

DIN NOU ÎN PROVENCE – scrisă în 1991

PROVENCE PENTRU TOTDEAUNA – scrisă în 1999.

”Viața de scriitor este o viață de câine, dar e singura care merită să fie trăită”, spunea Flaubert. O mie de cuvinte pe zi sau nimic, acest lucru nu contează decât pentru tine.

Ceea ce face ca viața de scriitor să fie demnă de trăit este satisfacția de a descoperi că ai reușit să  oferi câteva ore agreabile unor oameni pe care nu-i cunoști.

Autorul cumpăra regulat ziarul Le Provencal..

Să te întorci într-un loc unde ai fost fericit este o mișcare considerată în general o greșeală.

Laguiole – cel mai bun tirbușon din lume. Laguiole e un oraș din regiunea Aveyron, din sudul Franței, un oraș faimos pentru cuțitele fabricate acolo. Producerea unui veritable Laguiole implică circa cincizeci de operațiuni diferite, multe dintre ele efectuate manual. Fiecare tirbușon este confecționat de un artisan și pe fiecare lama este imprimat un ”L”. Acesta-I primul semn de autenticitate.

Există și un muzeu al tirbușonului, unde autorul a descoperit: ”Tirbușonul ca un falus, tirbușonul operat prin intermediul unei perechi de picioare de femeie care se strâng, tirbușonul ca parte aunui pistol sau a unui cuțit de vânătoare, tirbușonul ascuns într-un baston sau atașat la cee ace pare a fi un set de bare de metal, orice fel de ornament imaginabil, prezentat într-o atmosferă asemănătoare celei dintr-un magazine de bijuterii”.

• Nu am știut să redau accentele franțuzești în setările din blog. Scuze pentru acest inconvenient!

de Oana Grecea

Săptămâna trecută pe vremea asta începea prima zi din Food Camp Sibiu, adică o aventură gastronomică de câteva zile (18-23 septembrie), în care am cunoscut oameni frumoși, am gătit mâncăruri tradiționale, am vizitat locuri pitorești și am interacționat cu produse de calitate ale unor branduri prezente pe piața din România.

Amprenta FoodCamp Sibiu 2018 a înseamnat pentru mine în primul rând Experiență. Pentru că am cunoscut o mulțime de oameni noi, am gătit rețete din zona Sibiului alături de colege din blogosfera de food, am vizitat locuri noi și am avut șansa interacțiunii cu produse și branduri care s-au gândit să ne ofere/arate nouă unele din cele mai bune produse ale lor. De multe ori îmi spun că sunt o norocoasă, că am șansa să văd/testez în premieră unele lucruri care ajung apoi la consumatori.

În 2019, Sibiul va fi Regiune Gastronomică Europeană și a început, încă de pe acum, promovarea zonei. Food Camp Sibiu a fost un proiect cofinanțat de Primăria Sibiu prin Agenda Culturală.

Deplasarea către hotelul din Păltiniș unde am fost cazați s-a făcut cu sprijinul BMW România, iar eu am avut șansa să conduc un Mini, pentru că mi-am dorit la drum o mașină micuță și cu cutie manuală.  (despre mașinuță o să povetesc într-o postare separată).

Mic dejun la Fresh Corner-ul Mol România

Deplasarea a început cu cel mai delicios mic dejun luat vreodată într-o benzinărie. Ne-am oprit la km 80 pe A1 (București – Pitești), la benzinăria Mol, la Fresh Corner. Am servit preparate gustuase, sănătoase și foarte arătoase, după cum puteți vedea în poze. Mi-a plăcut sandwichul cu brânză/mozzarella, roșii și salată în croissant, dar și salatele și croissantele. Dacă vrei doar cafea poți alege din 20 de sortimente, iar dacă vrei ceva dulce sau fructe, le poți avea și pe ele. Nu știu dacă există o hartă a benzinăriilor (chiar mă gândeam că waze ar putea introduce această informație ca să știi la fiecare km când și unde te poți opri), dar puteți reține că există 65 de fresh corner în România. Frumusețile noastre de mașini au fost și ele ”hrănite” cu carburant EVO, numai bine să plecăm liniștiți la drum.

I zi de Food Camp Sibiu

După ce pe seară (când am sosit) ne-am energizat cu boabe de soia prăjite, batoane și shakeuri de la Herbalife Nutrition și ne-am bucurat de produsele cosmetice de la Sarantis (care ne așteptau în cameră), dimineața a început cu un mic dejun copios oferit de Olympus și gătit cu drag de echipa I, zisă și echipa Rozmarin, din care am făcut și eu parte. Mi-au fost alături Alina (Delicii) și Marius Dragne (Photography), Andreea Jugănaru de la ChinessFood și Laura Antonov de la La Chic Boutique. Cu atâtea feluri de brânză, cașcaval, iaurturi, chefir, smântână, prea multe nu am avut de făcut, dar am încercat să aranjăm și noi masa cât mai frumos posibil. Am avut chiar și suc de 9 fructe cu 7 vitamine de la Olympus, astfel încât colegii noștri nu au avut nevoie de nimic în plus.

Apoi am plecat într-un Treasure Hunt prin împrejurimi, să găsim cartelele Telekom pentru telefoanele Samsung pe care le-am folosit pe parcursul taberei (și care fac poze mișto, păcat că eu urăsc să schimb telefoanele pe termen scurt și să îmi setez conturile iar și iar…). Știam încă de la început că în fiecare seară echipele vor găti, pe rând, un starter/aperitiv, fel principal și desert, dar nu știam rețetele. Prima zi a îmbinat plăcut un concurs de fotografie by Telekom cu căutarea de rețete prin Sibiu. Echipele au primit indicii și fiecare și-a descoperit rețeta de gătit pe seară. Noi (echipa Rozmarin) am avut de făcut bruschete cu fasole și cârnați.

După ce am pozat și vizitat centrul Sibiului, ne-am urcat iar în mașinuțe și ne-am deplasat vreo 50 de km spre domeniul viticol Apold – Gorgandin, un domeniu relativ nou pe piață, care face vinuri seci, albe și rose. Gazdele noastre – familia Barbu – se ocupă în ultimii ani serios de promovarea brandului și au reușit să aducă pe rafturile Lidl unul din vinurile lor. Aici am gustat o supă/ciorbă de mere, a cărei rețetă am filmat-o și am să o pun pe site-ul meu www.retetetv.ro, cu un gust de care am fost contrariată. Consistență de compot, tulbure din cauza făinii și gălbenușurilor de ou și cu gust de sărat/dulce (combinație care de obicei îmi place), însă pe care nu aș mai gusta-o a doua oară… Este însă unul din preparatele traditionale în zona Sibiului.

Ferma viticolă se află pe drumul European 68, ce face legătura între Sibiu și Sebeș la 28 km de Sibiu pe partea dreapta a drumului în sensul de mers spre Sebeș. Aici au loc degustări și evenimente pentru doritori, iar priveliștea este superbă ca în orice vie.

Seara s-a încheiat cu gătitul pe echipe, unde ne-am bucurat de produsele Heinner, pentru că, după cum vă puteți închipui, nu ne-am adus de acasă cuțite, mixere, blendere sau tigăi, dar nici hotelul nu le putea avea pe toate. Așa am descoperit că Heinner au și cuțite, tacâmuri, farfurii, pe lângă electrocasnicele de care știam mai demult. Echipa doi a gătit o cremă de mămăligă cu tocană de porc (făcută la multicooker), iar echipa trei gogoși cu iaurt și miere.

Ziua II de Food Camp Sibiu

Dimineața a început drăguț, cu vreme bună (ca pe toată perioada taberei) și un coș cadou (uriaș) de la Scandia Sibiu.

Produselor Olympus din ziua doi de Food Camp li s-au alăturat pe mesele noastre și cele din coș, atât de numeroase că fiecare din noi a adus și acasă și a dăruit celor dragi. Echipa doi ne-a încântat însă și cu omlete cu legume, bacon prăjit, ciuperci gratinate și ceai englezesc. Pasiunea pentru mâncare, gătit și comunicare unește inedit oamenii, le dă posibilitatea să își arate calitățile și să empatizeze ușor cu toată lumea. Fetele din tabără (să le zicem bloggerițe de food pentru că în această calitate au participat) sunt tipe drăguțe, deștepte, cu meserii conexe blogului și mâncării, ori care lucrează în marketing. Toate gătesc acasă pentru familie, prieteni sau pentru cititorii/comunitatea lor. Cine iubește mâncarea le poate iubi ușor pe aceste fete…

În ziua doi de Food Camp am căutat rețetele de gătit pe seară în Muzeul Astra Sibiu. Am avut la dispoziție o oră să le găsim după indicii și să vizităm cât putem din superbul muzeu. Echipa mea a avut de gătit plăcintă cu prune și nuci.

Dar până la bucătăreala de seară, am mai vizitat un loc superb din zonă: Palatul Brukental Avrig, unde am luat și un prânz delicios (supă cremă de legume cu crutoane, ciulama de hribi cu cartofi la cuptor și piept de pui și un strudel de mere cu budincă de vanilie și fructe). Palatul este o zonă destinată în special evenimentelor, dar deține și spații de cazare, un muzeu organizat din donații, pe lângă restaurant, grădină de vară și piscină.

Ne-am întors prin Sibiu spre Păltiniș unde am gătit fiecare ce am extras: team 1 – plăcinta cu prune (desert), team 2 – tochitură cu mămăligă și team 3 – plăcinte la tigaie cu brânză și ciuperci.

Detalii despre Ziua 3 și 4, precum și numele rețetelor gătite în Piața Mică din Sibiu dar și câteva vorbe despre participanții și organizatorii Food Camp, în curând pe blog…

Modul de preparare și ingredientele din rețete le veți regăsi pe www.retetetv.ro.

de Oana Grecea

Vă povesteam săptămâna trecută despre primele două zile din Food Camp Sibiu și m-am oprit pentru că textele lungi sunt greu de citit. Astăzi vreau să adaug că FoodCamp Sibiu a fost o acțiune cofinanțată de Primăria Sibiu prin Agenda Culturală și organizată de Marian Crăciun – The Trends  (și fostul meu coleg de la Forbes România) & Cristi Dandeș – FoodOfBucharest  împreună cu Ioana Curta și Teodor Boantă – reprezentanți ai Asociației E-Xplorator Sibiu și ULBS. Grație lor noi am interacționat cu atâția oameni, branduri și mâncăruri.

Și-acum hai să vă spun ce am mai făcut în zilele III și IV și chiar în ziua V când eu am plecat devreme (prima), dar am stat cât să asist la duelul clătitelor clasice (by Mihaela Negrescu, Fantezie în Bucătărie) cu cele americane – pancakes, făcute de Adina Chițu (PancakePlanet).

Ziua III de Food Camp Sibiu

Ca să avem energie pentru următoarele zile Carrefour ne-a propus ”bio experience”, adică un colț de detox (smootieuri și alte chestii sănătoase) dar și o oră de yoga cu frumoasa Sorina Fredholm în cadrul campaniei #actforfood. Micul dejun și masa de seară ne-au fost pregătite de data asta de câștigătorul Masterchef, olteanul Ciprian Ogarcă. O frumusețe și o bunătate de mâncare, după cum vedeți în poze.

Food Camp Sibiu 2018

FoodCampSibiu 2018

Am vizitat apoi Cetatea Cisnădioara, în căutarea rețetelor ce aveam să le gătim în Piața Mică din Sibiu sâmbătă, adică ziua următoare. Interesant și intens a fost concursul Carrefour, care presupunea să câștige echipa care termină prima cumpărăturile pentru cele trei preparate din Piață.

Echipa Rozmarin din care făceam și eu parte a ieșit pe ultimul loc din trei, cu scuza că am avut cele mai multe ingrediente de cumpărat și un bon de trei ori mai mare decât echipa câștigătoare… :))

Food Camp Sibiu 2018

Seara s-a încheiat cu o cină în care am fost legați la ochi și a trebuit să ghicim ce conține ceea ce servim în farfurie… (amuzați-vă cu acest video). 

Ziua a –IV-a de Food Camp Sibiu

Ne-am trezit dimineață devreme ca să apucăm să ne savurăm cafeaua în aerul plăcut din Păltiniș. Bonus era priveliștea.

Fiecare își făcea gânduri, planuri despre cum o să fie în Piața Mică, ce condiții și ustensile găsim, câtă lume o să vină, dacă o să fim gata la timp. Echipa 1, numită și Rozmarin, a fost formată din Alina (Delicii) și Marius Dragne (Photography), Andreea Jugănaru de la ChinessFood și Laura Antonov de la La Chic Boutique și eu (Retetetv.ro si GanduriSiBucatareala.ro). Noi am avut de gătit Supă de roșii, Cremă de mămăligă cu tocană de porc și roșii și Hencleș la desert (un fel de pandișpan cu prune). Rețetele o să le postez pe retetev.ro (când o să apuc, dar dau de veste). În piață exista un ceaun mare în care noi am preparat tocănița și care s-a făcut super bună, noroc cu Marius că a avut putere și energie să tot amestece acolo. Mai obositor a fost Hencleșul care a trebuit lăsat la crescut și apoi frământat cu simț de răspundere de Andreea (ChinessFood).  Supa de roșii am servit-o cu crutoane și un strop de smântână lichidă și parmesan deasupra, însă fotografiile nu arată neapărat apetisant cu preparatele puse în vase de plastic, așa cum am servit noi acolo. Dar vă asigur că au fost delicioase.

Echipa doi a avut de gătit ciorbă de cartofi cu tarhon și afumătură, ciulama de pui cu mămăliguța și gogoși cu iaurt (în compoziție) și dulceață Bonne Maman.

Cea mai grea treabă mi se pare că au avut-o de făcut fetele din echipa trei, care au tras la sorți o ciorbă de văcuță, pulpă de berbecuț cu cartofi la cuptor și vărzar (plăcintă cu urdă dulce și mărar). Cantitățile au fost uriașe, trebuie să țineți cont că ingredientele și porțiile au fost gândite, pentru fiecare rețetă, pentru 200 de persoane. S-a gătit de la 12,00 – 22,00, pe echipe cum spuneam, dar orice ajutor din partea organizatorilor la spălat de vase, aruncat gunoiul, cumpărături a fost binevenit. Eu am clacat la un moment dat, mă dureau picioarele și m-am retras ca să revin pe seară când era și de strâns de pe-acolo…

#foodbloggers #foodcampsibiu

Aș vrea să închei Aventura Food Camp Sibiu cu câteva cuvinte despre oamenii care au fost acolo. Mi-a părut bine că i-am cunoscut pe Robert http://daddycool.ro/ și Ana Diaconeasa, părinții minunați ai lui Ingrid dar niște influenceri foarte cool, care par la prima vedere picați din alte sfere dar sunt în fapt niște oameni modești, generoși și cu principii sănătoase.

Andreea Juganaru – Chinese Food este o tipă foarte muncitoare, pricepută și care e mulțumită doar când totul iese perfect.

Mihaela Negrescu de la Fantezie în Bucătărie a fost cel mai pe sufletul meu, dat fiindcă avea și ea unul din cei doi băieți de-o seamă cu fiică-mea și îmi închipuiam că trece prin aceleași lucruri ca și mine, dincolo de aparențele cu gătitul. Dar Mihaela gătește, vorbește și se poartă exemplar, cu mult bun simț.

Andra Iliaș – http://andrailias.ro/, una din cele mai combative fete pe care le-am cunoscut în tabără.

Camelia Jugănaru de la Gătește Ușor – tânără, energică și mereu cu telefonul să filmeze după ea pentru a-și ține la curent comunitatea cu ceea ce face. I-am admirat apoi videourile cu grădina și găinușele ei.

Cu Adina Chițu de la Pancake Planet am împărțit și camera și câteva secrete. Adina e la fel de bună la gătit cât la făcut poze. Îmi place stilul ei cu fundal închis la poze și împărtășim amândouă plăcerea de a apărea mâini în cadru la fotografiile de food.

Pia Marina Voicu https://piamarina.ro/ este o tipă cu mult umor și un stil aparte, așa cum sunt majoritatea fetelor din PR… și cu multe interdicții alimentare de la probleme de sănătate.

Mihaela Sava, ”Prăjiturela” are cele mai frumoase bucle blonde și arată bine și machiată și nemachiată și mai e și foarte pricepută la gătit. Combinație fericită pentru soțul ei…

Pe Laura Antonov de La chic boutique o remarcasem încă din prezentările pentru Food Camp de pe pagina de Facebook. Și în realitate ca și în poze, este o prezență aparte, caldă și cu foarte multă personalitate.

Alina (Delicii) și Marius Dragne –  sunt un cuplu foarte frumos, ale căror poze și shop de farfurii le-am descoperit după plecarea din Food Camp. Dacă vreți să serviți masa în ceva deosebit, vă invit să intrați pe Shop Delicii.com. Îmi place combinația fericită pe care a găsit-o Alina, de a găti și de a prezenta mâncarea într-un mod spectaculos.

Brândușa Bîrsan, Foodstagramer – https://www.instagram.com/brindusab/, cred că a fost una din cele mai tinere participante. Brândușa e și frumoasă și pricepută în bucătărie, unde mai pui că are următritori pe cea mai cool rețea din social media – Instagram.

Adriana Popescu de la https://findyoursimplejoy.wordpress.com/ e neobosită, scrie, filmează, ia interviuri dar și gătește, fiind prezentă pe mai multe platforme, online și offline, toate legate (cred) de gastronomie.

Sper că v-a plăcut și vouă aventura FoodCamp Sibiu 2018 pe cât ne-a plăcut și nouă. Pe anul viitor atunci!